International
Cea mai veche pictură rupestră a fost descoperită în Indonezia. Datarea stabilește un nou record mondial
Cea mai veche pictură rupestră. Sursă foto: instagram.com/aaoktaviana/
Din cuprinsul articolului
Un șablon preistoric reprezentând conturul unei mâini, descoperit pe insula indoneziană Sulawesi, a fost identificat drept cea mai veche pictură rupestră cunoscută până în prezent, potrivit cercetătorilor. Imaginea constă într-un contur roșu de mână, ale cărui degete au fost ulterior modificate intenționat pentru a crea un motiv asemănător unei gheare, un detaliu care indică apariția timpurie a gândirii simbolice și a imaginației abstracte, potrivit BBC.
Cea mai veche pictură rupestră cunoscută a fost descoperită în Indonezia
Analizele arată că pictura are o vechime de cel puțin 67.800 de ani, depășind cu aproximativ 1.100 de ani precedentul record atribuit unui șablon de mână din vestul Spania, a cărui datare rămâne controversată. Noua descoperire consolidează totodată ipoteza potrivit căreia Homo sapiens ajunsese deja pe vasta masă continentală Australia–Noua Guinee, cunoscută sub numele de Sahul, cu circa 15.000 de ani mai devreme decât indică unele teorii.
În ultimii zece ani, descoperirile arheologice din Sulawesi au pus sub semnul întrebării ideea consacrată conform căreia arta și gândirea abstractă ar fi apărut brusc în Europa, în timpul erei glaciare, și s-ar fi răspândit ulterior în restul lumii. Arta rupestră este considerată un reper esențial pentru momentul în care oamenii au început să gândească simbolic, o capacitate aflată la baza limbajului, religiei și științei.
Picturile și gravurile timpurii sugerează că oamenii preistorici nu doar reacționau la mediul înconjurător, ci îl reprezentau conștient, transmițând povești, identități și sensuri într-un mod unic pentru specia umană.
Cea mai veche pictură rupestră. Sursă foto: instagram.com/aaoktaviana/
Creativitatea ar fi fost o trăsătură înnăscută a speciei noastre
Profesorul Adam Brumm de la Universitatea Griffith, co-coordonator al proiectului, a declarat pentru sursa citată că descoperirea, publicată în revista Nature, susține tot mai clar ideea că nu a existat o „trezire” creativă exclusiv europeană. În opinia sa, creativitatea ar fi fost o trăsătură înnăscută a speciei noastre, cu dovezi care se întind până în Africa, locul de origine al Homo sapiens.
„Când am mers la universitate, la mijlocul și sfârșitul anilor ’90, asta ni se preda – că explozia creativă a oamenilor a avut loc într-o mică parte a Europei. Dar acum vedem trăsături ale comportamentului uman modern, inclusiv artă narativă, în Indonezia, ceea ce face acest argument eurocentric foarte greu de susținut”, a explicat Brumm.
Cel mai vechi exemplu de artă rupestră din Spania este un șablon de mână roșu din peștera Maltravieso, datat la cel puțin 66.700 de ani, deși această evaluare este contestată de o parte a comunității științifice. În Sulawesi, însă, șabloane de mâini și reprezentări de animale datate la minimum 40.000 de ani au fost identificate încă din 2014. Ulterior, cercetătorii au descoperit o scenă de vânătoare veche de cel puțin 44.000 de ani și o pictură narativă cu porci și oameni, datată la aproximativ 51.200 de ani.
Profesorul Maxime Aubert, tot de la Universitatea Griffith, a explicat că fiecare nouă descoperire a împins tot mai mult în trecut momentul apariției imaginilor sofisticate. „Am început cu vârste minime de aproximativ 40.000 de ani, la fel ca în Europa, dar apropiindu-ne mai mult de pigment am reușit să împingem arta rupestră din Sulawesi cu cel puțin încă 28.000 de ani în trecut.”
Peștera Liang Metanduno și tehnica șablonului
Cea mai recentă descoperire provine din peștera de calcar Liang Metanduno, situată pe insula Muna, o mică insulă aflată în largul sud-estului Sulawesiului. Pictura a fost realizată prin pulverizare: artistul preistoric și-a presat mâna pe peretele peșterii și a suflat pigment în jurul ei, lăsând în urmă un contur negativ.
Un fragment de șablon de mână este acoperit de cruste minerale fine, care, analizate, au indicat o vârstă minimă de 67.800 de ani, făcând din această pictură cea mai veche artă rupestră datată în mod fiabil.
Cercetătorii subliniază că artistul nu s-a limitat la realizarea conturului. După etapa inițială, degetele au fost modificate deliberat, fiind îngustate și alungite pentru a semăna cu o gheară, o intervenție creativă pe care Brumm o descrie drept „ceva foarte specific uman”.
Diferențe față de arta neanderthalienilor
Potrivit lui Brumm, nu există dovezi ale unui astfel de experiment simbolic în arta realizată de neanderthalieni, inclusiv în picturile rupestre din Spania, datate la aproximativ 64.000 de ani, date care sunt, la rândul lor, intens disputate din cauza metodologiilor de datare.
Până la descoperirea de pe insula Muna, toate picturile cunoscute din Sulawesi proveneau din regiunea carstică Maros Pangkep, din sud-vestul insulei. Faptul că acest șablon mult mai vechi apare pe partea opusă a insulei sugerează că arta rupestră nu a fost un fenomen local izolat, ci o practică profund înrădăcinată în culturile care s-au răspândit în întreaga zonă.
Brumm afirmă că cercetările de teren realizate de echipele indoneziene au dus la identificarea a „sute de noi situri de artă rupestră” în regiuni izolate, unele peșteri fiind utilizate în mod repetat timp de zeci de mii de ani. La Liang Metanduno, picturi mult mai recente, realizate chiar și acum aproximativ 20.000 de ani, arată că locul a fost un centru de activitate artistică timp de cel puțin 35.000 de ani.
Implicații pentru migrația timpurie a oamenilor
Poziția geografică a Sulawesiului, pe ruta maritimă nordică dintre Asia continentală și Sahul, face ca aceste descoperiri să aibă implicații directe asupra stabilirii momentului în care strămoșii aborigenilor australieni au ajuns pentru prima dată în regiune. Mult timp, consensul științific, bazat pe studii ADN și pe majoritatea siturilor arheologice, a indicat o sosire a Homo sapiens în Sahul în urmă cu aproximativ 50.000 de ani.
Însă existența unor dovezi clare că Homo sapiens era deja stabilit în Sulawesi și crea artă simbolică complexă acum cel puțin 67.800 de ani face mai plauzibilă ipoteza prezenței umane în nordul Australiei în urmă cu circa 65.000 de ani, potrivit lui Adhi Agus Oktaviana de la Agenția Națională pentru Cercetare și Inovare din Indonezia.
„Este foarte probabil ca oamenii care au realizat aceste picturi în Sulawesi să fi făcut parte din populația mai largă care s-a răspândit ulterior în regiune și a ajuns, în cele din urmă, în Australia.”
De la „big bang-ul” european la o poveste globală
Timp îndelungat, numeroși arheologi au susținut existența unui „big bang” european al minții umane, bazându-se pe apariția simultană a picturilor rupestre, sculpturilor și uneltelor avansate în Franța și Spania, acum aproximativ 40.000 de ani. Arta spectaculoasă din peșteri precum Altamira și El Castillo a alimentat ideea unei „aprinderi” bruște a simbolismului în Europa.
Descoperirile din Africa, inclusiv ocrul gravat și mărgelele din situri precum Peștera Blombos, vechi de 70.000–100.000 de ani, au demonstrat însă că comportamentul simbolic era deja bine stabilit cu mult înainte. Alături de picturile figurative și narative foarte vechi din Sulawesi, aceste date conturează un nou consens științific.
„Ceea ce sugerează este că oamenii au avut această capacitate de foarte mult timp, cel puțin din momentul în care au părăsit Africa – dar, probabil, chiar și înainte de asta”, a concluzionat Aubert pentru BBC News.
