Ce urmează după New START. Incertitudini majore înainte de expirarea tratatului nuclear SUA–Rusia

arme nucleare / sursa foto: dreamstime.com

Tratatul New START, ultimul acord rămas între Statele Unite ale Americii și Federația Rusă pentru limitarea armelor nucleare strategice, urmează să expire la 5 februarie 2026, iar perspectiva unui succesor nu este definită.

În perioada Războiului Rece, chiar și în condiții de tensiuni intense, Washington și Moscova au ajuns la mai multe tratate pentru a limita dimensiunea arsenalelelor nucleare și a reduce riscurile de competiție nucleară necontrolată.

Actuala situație arată că tratatul, care a servit drept cadru stabil și previzibil pentru limitarea forțelor nucleare strategice, se află în pragul expirării într-un context geopolitic marcat de conflicte și neînțelegeri profunde între cele două puteri mondiale.

Ce este Tratatul New START și de ce contează

Tratatul privind reducerea armelor strategice dintre Statele Unite și Rusia (New START) a fost semnat în aprilie 2010 și a intrat în vigoare la 5 februarie 2011.

El este succesorul fostului tratat START, parte a unei serii de acorduri care au redus treptat arsenalul nuclear bilateral încă din anii 1960.

Conform prevederilor tratatului:

• fiecare parte este limitată la maximum 1.550 de focoase nucleare strategice desfășurate pe vehicule de livrare (rachete balistice intercontinentale, rachete balistice lansate de submarine și bombardiere strategice).
• limita totală pentru vehicule de livrare este de 700 de sisteme desfășurate.
• până la 800 de lansatoare (fie desfășurate, fie neînsuflețite) pot fi deținute de fiecare stat în cadrul limitelor globale.

Aceste limitări au fost convenite pentru a reduce arsenalele strategice la niveluri considerate gestibile, fără a compromite capacitățile de descurajare nucleară ale ambelor părți.

De asemenea, tratatul a instituit un regim de verificare ce include schimburi de date bi-anuale, notificări privind schimbările în sistemele nucleare și inspecții ocazionale pentru confirmarea respectării limitele convenite.

Situația actuală a negocierilor privind un succesor

Conform relatării inițiale de la Reuters, la nivelul actual al discuțiilor, Statele Unite și Rusia nu au început negocieri pentru un tratat succesor la New START, în contextul războiului din Ucraina și al altor tensiuni geopolitice.

Președintele rus Vladimir Putin a propus în septembrie 2025 ca ambele părți să accepte, pentru încă 12 luni, să respecte limitele New START, care impun un plafon de 1.550 de focoase nucleare desfășurate pentru fiecare parte.

Până în acest moment, președintele american Donald Trump nu a oferit un răspuns formal cu privire la această propunere. Reuters

Analiza experților în securitate occidentală este divizată în privința oportunității acceptării extinderii sugerate de partea rusă. Unii analiști consideră că o astfel de extindere ar oferi timp suplimentar pentru a contura un nou acord și ar transmite un semnal politic conform căruia ambele părți doresc să mențină un cadru de control al armelor.

Alții susțin că o astfel de extindere ar putea permite Moscovei să continue dezvoltarea unor sisteme de armament care nu sunt acoperite de New START, precum racheta de croazieră Burevestnik și torpila nucleară Poseidon.

Provocări în negocieri și implicații

• Declinul dialogului de control al armelor

Deși Statele Unite și Rusia au avut ani de cooperare în cadrul controlului nuclear, dialogul s-a temperat în ultimele decade. După semnarea și intrarea în vigoare a New START, relațiile au fost afectate de alte evoluții geopolitice, inclusiv retragerea SUA din alte tratate importante, cum ar fi Tratatul privind Forțele Nucleare cu Rază Intermediară (INF).

În 2023, Rusia a suspendat practică inspecțiilor bi-anuale și schimbul de date prevăzut de tratat, motivând această decizie prin susținerea că SUA sprijină Ucraina. Aceasta a afectat transparența în implementarea acordului.

• Diferențe de poziție privind includerea altor țări

Statele Unite au exprimat dorința de a include și China într-un viitor tratat trilateral privind controlul armelor nucleare, având în vedere creșterea arsenalei nucleare chineze.

China, însă, a declarat că este „nerealist și nerezonabil” să se aștepte ca aceasta să se alăture unor negocieri trilaterale, dat fiind diferența semnificativă între dimensiunea arsenalelor nucleare ale celor trei țări. Reuters

În același timp, Rusia a susținut că și forțele nucleare ale NATO, în special cele ale Marii Britanii și Franței, ar trebui incluse în negocieri – o propunere respinsă de aceste state europene. Reuters

Expansiunea arsenalelor nucleare la nivel global

Estimările indică faptul că Estados Unidos și Rusia dețin, în total, aproximativ 87% din toate focoasele nucleare la nivel mondial, având fiecare peste 5.000 de focoase în total (nu doar strategic desfășurate).

În același timp, China și-a accelerat programul nuclear; Pentagonul estimează că arsenalul chinez va depăși 1.000 de focoase până în 2030, în creștere față de aproximativ 600 de focoase estimate anterior.

Acest tip de creștere a arsenalelor nucleare la nivel global complică și mai mult posibilele negocieri multinaționale privind controlul armelor și extinderea tratatelor bilaterale actuale.

Perspective alternative și opinii ale experților

• Opțiuni pentru tratatul succesor

Unii analiști, precum fostul negociator sovietic și rus Nikolai Sokov, au afirmat că elaborarea unui tratat multilateral nuclear este „aproape un dead end” în actualul climat geopolitic și că ar dura mult timp pentru a fi finalizat.

El a sugerat că o alternativă ar fi un acord bilateral între Rusia și Statele Unite care ar include limite flexibile de focoase, pentru a reflecta acumularea rapidă a arsenalului chinez.

• Prioritatea reducerii riscurilor

O altă direcție indicată de Sokov este concentrarea pe identificarea și reducerea riscurilor semnificative de declanșare accidentală a unui război nuclear. În prezent, doar Statele Unite și Rusia dispun de o linie telefonică directă disponibilă non-stop pentru comunicare într-o criză nucleară – celelalte capitale europene, inclusiv sediul NATO, nu pot comunica direct cu Moscova printr-o linie dedicată.

Această lipsă de canale de comunicare directe este considerată o vulnerabilitate în contextul relațiilor internaționale actuale.

Factorii geopolitici și securitatea globală

Relațiile tensionate dintre Statele Unite și Rusia, intensificate de conflictul din Ucraina, precum și schimbările în politica militară și nucleară a Chinei, creează un context în care negocierile convenționale privind controlul armelor nucleare devin tot mai dificile și complexe.

În plus, divergențele privind rolul și limita sistemelor de apărare antirachetă și alte tehnologii avansate reprezintă puncte de discuție suplimentare în negocierile privind stabilitatea strategică globală.

Cifre și date istorice privind arsenalele nucleare

• Evoluția arsenalelor nucleare

După sfârșitul Războiului Rece, atât Statele Unite, cât și Rusia au redus mult dimensiunea arsenalelor lor nucleare față de maximele atinse. Înainte de începerea tratatelor START, fiecare parte avea mii de focoase strategice pe vehicule de livrare – cifre care au scăzut semnificativ odată cu implementarea acordurilor succesive.

Tratatul START din 1991 permitea aproximativ 6.000 de focoase fiecare parte, iar New START a redus această limită la 1.550 de focoase nucleare desfășurate pentru fiecare parte.

• Numărul actual al focoaselor nucleare

Potrivit estimărilor recente:

• Statele Unite și Rusia aveau fiecare peste 5.000 de focoase nucleare în total (inclusiv cele neînsuflețite și rezervate).
• China are un arsenal estimat la aproximativ 600 de focoase, cu proiecții care îl ridică peste 1.000 până în 2030.

Aceste cifre subliniază diferențele majore dintre arsenalul nuclear global și limitele convenite în tratatele actuale – o realitate care complică negocierile privind un eventual tratat trilateral sau multilateral.

Contextul geopolitic actual și efectele asupra tratatelor nucleare

De-a lungul ultimelor decenii, tratatele de control al armelor nucleare au reprezentat un instrument diplomatic important între marile puteri pentru gestionarea riscurilor nucleare. Aceste tratate au contribuit la reducerea arsenalelelor active și la creșterea transparenței în ceea ce privește forțele nucleare ale țărilor semnatare.

Concluzii preliminare înainte de expirarea tratatului New START

Pe măsură ce tratatul New START se apropie de data programată de expirare – 5 februarie 2026 – nu există încă un acord clar privind un înlocuitor sau o extindere formală.

Propunerea de a menține limitele actuale pentru încă un an, înaintată de conducerea Rusiei, nu a primit încă o reacție oficială din partea administrației americane.

Diferențele privind includerea Chinei într-un cadru de control al armelor nucleare, divergențele între părți cu privire la cine și ce ar trebui negociat în continuare, precum și tensiunile geopolitice mai largi, fac ca perspectivele unui tratat succesor să rămână neclare.

Dacă tratatul va expira fără un acord succesiv, nu vor exista limite juridice bilaterale privind forțele nucleare strategice ale celor două state cu cele mai mari arsenale nucleare din lume – o schimbare semnificativă în arhitectura controlului armelor nucleare la nivel global.