Ce nu funcționează în sportul din România. Sociologul Vladimir Ionaș cere regândirea finanțării sportului

Bianca Ion
23 februarie 2026, 13:03

Echipa națională de fotbal a României. Sursă foto: Facebook

Din cuprinsul articolului

Ce nu funcționează în sportul din România. O comparație cu sistemul sloven
Țara care investește constant în sport
Critica la adresa României și apelul pentru schimbare
Finanțarea sportului: privat în Slovenia, selecție strategică în Croația
O comparație considerată dureroasă pentru România

Sociologul Vladimir Ionaș a publicat o analiză amplă pe rețelele de socializare, pornind de la o întrebare simplă: cum reușește o țară mică precum Slovenia să producă sportivi de top în mod constant? Mesajul său este o comparație directă între modelul sloven și realitatea din România, cu exemple concrete și cifre. În centrul argumentației se află ideea că performanța nu apare întâmplător, ci este rezultatul unor politici publice consecvente, aplicate pe termen lung.

Ce nu funcționează în sportul din România. O comparație cu sistemul sloven

În prima parte a postării, sociologul explică ce l-a determinat să analizeze modelul sloven și ce a descoperit despre modul în care această țară tratează sportul la nivel de masă. El vorbește despre infrastructură, despre investiția în copii și despre un sistem de evaluare care funcționează de peste trei decenii.

„Am văzut câteva imagini de la un podcast unde domnul Naum se întreba cum face Slovenia de are atâția sportivi buni la doar 2 milioane și ceva de locuitori. Mi-am amintit că am traversat anul trecut Slovenia și am citit cât am putut de mult despre țara asta care e fabuloasă. Las la o parte turismul, serviciile sociale etc. Merg direct la sport. În Slovenia nu există sat care să nu aiba sală de sport modernă, piste de biciclete sau trasee de alergat/mers prin pădure.

În Slovenia statul nu finanțează sportul profesionist, în schimb investește masiv în copii și juniori. Slovenia are de peste 30 de ani un sistem prin care fiecare copil este testat anual, la școala, de la 6 ani până termină școala. Fiecare copil face 3 măsurători (înălțime, greutate, grosimea pliului cutanat) și 8 teste de motricitate (viteză, coordonare, flexibilitate, forță explozivă, rezistență).

Războaiele viitorului, discutate la întâlnirea secretă a grupului Bilderberg. Liderul NATO, Mark Rutte, prezent la reuniune. Ce se știe până acum

Cum cred Macron și Starmer că ar putea elibera Strâmtoarea Ormuz fără SUA

Vladimir Ionas. Sursa foto Facebook

Țara care investește constant în sport

Sociologul explică faptul că aproape toți copiii din Slovenia participă anual la testările fizice organizate în școli, iar rezultatele nu rămân simple statistici. În funcție de performanțele obținute, programa școlară este ajustată, astfel încât dezvoltarea fizică să fie adaptată nevoilor reale ale elevilor. Orele de sport sunt susținute, în mare parte, de antrenori licențiați, care au și o minimă pregătire psihologică, ceea ce le permite să înțeleagă mai bine profilul fiecărui copil. Fiecare elev are un profil digital în care sunt centralizate rezultatele testelor și evaluările profesorilor, iar părinții primesc periodic grafice comparative cu media națională, împreună cu recomandări privind sporturile potrivite aptitudinilor copilului.

În același timp, arată sociologul, strategia slovenă nu a fost una dispersată, ci concentrată pe domenii bine alese. Încă din anii ’80, decidenții au acceptat că o țară mică nu poate excela în toate disciplinele și au direcționat investițiile către ciclism, schi, handbal și baschet. Infrastructura pentru ciclism a fost dezvoltată inclusiv în zonele împădurite, nu doar în marile orașe, iar finanțarea a fost una constantă și consistentă. Această abordare selectivă și susținută în timp a creat, în opinia sa, baza performanței sportive de astăzi.

Critica la adresa României și apelul pentru schimbare

În continuare, Vladimir Ionaș mută discuția în plan intern și compară direct situația din România cu cea din Slovenia. El vorbește despre priorități greșite, despre finanțarea sportului profesionist din bani publici și despre lipsa unei strategii coerente pentru copii și juniori.

„În România am incuiat curțile școlilor. În România primăriile, CJ-urile, ministerele investe zeci, dacă nu sute, de milioane de euro anual în echipe de fotbal profesionist. Îm România Ministerul Educației nici nu știe că există ora de sport. Cred că apogeul era atins acum de domnul Bolojan care voia ca învățătoarele să predea și ora de sport copiilor. Domnule Naum, haideți să cerem împreună stoparea finanțării sportului profesionist din bani publici și creșterea procentului din PIB-ul local investit în copii și juniori.”

Finanțarea sportului: privat în Slovenia, selecție strategică în Croația

Analiza sociologului continuă cu o explicație despre sursele de finanțare din Slovenia și despre modelul aplicat de Croația, țară care, în opinia sa, și-a construit performanța pe baze clare și selective. Accentul este pus pe implicarea mediului privat și pe direcționarea resurselor către sporturile cu potențial real de reprezentare internațională.

„În Slovenia statul (Guvern, Primarie, orice alta institutie) pune la bataie doar baza (bazin, sala, stadion, pista etc). Mai departe e treaba privatului. 85% din banii din sportul sloven provine din privat. Sponsori, companii, familii etc.

Putem oricând să trecem și la Croația ca exemplu. Unde se lucrează 90% din timp pe psihic. De la copiii de 6-7 ani. Ei construiesc luptători. În Croația statul investește în sport. Mult. Chiar și în cel profesionist. Dar doar în acele sporturi care pot reprezenta la nivel olimpic țara. Pentru fotbal? Niciodată. Federațiile din Croația fac un lucru care ar trebui să fie model pentru România. Având o diasporă uriașă urmăresc orice copil apare la echipele de juniori ale cluburilor din vest care are nume croat. Și îl atrag către naționalele Croației”, a mai scris sociologul.

O comparație considerată dureroasă pentru România

În final, sociologul aduce în discuție și cazul Islandei, o țară și mai mică, dar cu rezultate notabile la nivel internațional. Mesajul se încheie cu o comparație statistică pe care o consideră extrem de dureroasă pentru România.

„Islanda e o țară și mai mică. Pe lângă investițiule în săli Islanda oferă fiecărui părinte un voucher de 500 euro ca să plătească clubul unde actoveaza copilul. De aia a ajuns Islanda să fie prezentă în toate competițiile. Închei cu o comparație extrem de dureroasă. În România avem în jur de 280.000 de sportivi legitimați astăzi. În Slovenia sunt peste 150.000 de sportivi legitimați, la 2 milioane de locuitori. Dacă am păstra proporția la populație în România ar trebui să avem peste 1,3 milioane de sportivi legitimați”, a scris sociologul pe rețelele de socializare.