Așa cum au demonstrat Tudor Păcuraru și Florian Bichir în cartea “Zori Însângerate”, o analiză a rapoartelor Biroului de Contraspionaj SRI din Târgu Mureș, totul avea la bază un plan conceput la Budapesta. O ipoteză incendiară, demonstrată cu documente. Cartea “Zori

Gelu Voican Voiculescu, scrie Dan Andronic într-un editorial zilele trecute,  este un martor important al acelor evenimente sângeroase. Ca prim-vice prim-ministru în Guvernul Roman a fost trimis la Târgu Mureș pentru a liniști situația și a stabiliza cele două comunități. Adevăruri cutremurătoare se relevă: ”În luna martie 89 au intrat în România 16.123 cetățeni ai statului ungar. În aceeași lună a anului 1990 numărul acestora s-a ridicat la 94.372 în perioada 10-15 martie intrând 3120 maghiari, iar în perioada anterioară de Sărbătoarea Revoluției au intrat 2.000, acum în 1990 au intrat 43.895, chipurile pentru sărbătoare. Este un document oficial, anexa.”

Oamenii poate nu știu de la ce a pornit conflictul de la Târgu Mureș? Așa cum a demonstrat și cartea “Zori Însângerate” totul a fost declanșat de un gest (aparent) inexplicabil al lui Mihai Șora, la acel moment ministrul Învățământului, care dă un ordin ce aruncă în aer comunitatea românească din Târgu-Mureș. ”Declanșatorul tulburărilor a fost ”telegrama ministrului Învățământului Mihai Șora din 1 februarie 90 către Inspectoratul Școlar Județean Mureș al Frontului Salvării Naționale. Clasele cu predare în limba română din liceul Farcaș Bolyai se constituie în liceu care va funcționa începând cu trimestrul al II-lea provizoriu în localul Institutului de Subingineri din Târgu Mureș. Ministrul Învățământului: Mihai Șora”.

Acesta a fost factorul detonator, pentru că 14 clase cu predare în limba română au fost pur și simplu eliminate și în felul acesta liceul Bolyai a fost purificat de români și trebuia să rămână doar pentru maghiari. Decizia arbitrară pe criteriul naționaltății a fost luată fără niciun fel de discuții cu nimeni, părinți, profesori,și a declanșat un protest spontan al elevilor.

De asemenea, la Institutul de Medicină din Târgu Mureș s-a cerut ca să existe numai cu profesori exclusiv maghiari în limba maghiară. Omul care trebuia să apere ordinea de drept și învățământul românesc, asistentul de altă dată al Anei Pauker, (cel pe care îl venerează azi neomarxiștii sorosiști), a scuipat pe istoria româniei și pe educația tinerilor români.

Cred că e un moment bun să ne punem o întrebare simplă, dar al cărei răspuns include chiar felul în care va arăta drumul națiunii noastre în viitorul comun european, pe care l-am ales.

Ce avem noi, românii de apărat, în afară de toate cele, pe care datorită unor politicieni vânzători de țară le-a apărat doar presa, atâta cât a mai rămas din ea? Avem de apărat, între alte atâtea, și amintirea unui personaj anume din istoria noastră.

”Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Avem de apărat inclusiv copilăria minunată, care ne-a inspirat de generații, cea a lui pe Nică al lui Ștefan a Petrii.

Aveam de apărat pe  Ion Creangă și capodopera lui, ”Amintiri din copilărie”.  Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare, ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului.

Cartea oferă povestea dulce a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale, descriind relațiile dintre eroul principal, ”copchilul” Nică al lui Ștefan a Petrei și lumea diversă cu care interacționează, maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe. Acea copilărie descrisă atât de frumos, încât am preluat-o, noi, românii, în sufletele și ființele noastre, transformând-o în piesă de bază a patrimoniului nostru sufletesc.

Maghiarii, au și ei, o carte minunată despre copilărie, cunoscutul roman al scriitorului maghiar Molnár Ferenc, ”Băieții din strada Pál”.  Povestea este emoţionantă. Am citit romanul, copil fiind, cu aceeași plăcere cu care am citit și ”Amintiri din copilărie”. Este o poveste despre curaj, despre devenire, despre trădare şi mită, corupţie – la nivelul copilăriei. Este povestea frumoasă a unor copii care, pentru apărarea locului lor de joacă, duc o adevărată luptă cu „adversarii” lor ce vor să-i invadeze şi să le ia prin trădare, lucrul cel mai scump, maidanul de joacă. Cel mai curajos dintre băieţii din strada Pál este micuţul Nemecsek Erno, care demonstrează tragic, că în luptă, există şi sacrificiu. Nemecsek luptă şi se sacrifică pentru nobila cauză, ceea ce, într-un final, duce victorie.

M-a copleşit tristeţea la fiecare ”nedreptate” care i se întâmpla micului Nică, așa cum am suferit și luând parte la drama care a dus la moartea micului Erno. Am pus, eu și cred, mulți alții mult suflet în urmărirea dramelor acestor personaje. Românul Nică al lui Ștefan a Petrei Ciubotaru și maghiarul Nemecsek Erno. M-am simţit, asemeni milioanelor de copii care au citit aceste cărți, aproape de acești minunați eroi ai copilăriei noastre. Am fost cu toții aproape de Nică în aventrurile lui, așa cum am fost aproape de lupta pentru micul maidan, din cartierul cartierul Józsefváros, pe strada Pál care a devenit, într-un fel, şi lupta mea. Am văzut cu ochii minții pupăza din tei și caprele Irinucăi, Iar lumea lor a devenit, pe parcusul lecturii, şi lumea mea.

Numai că, iată, uneori avem nevoie să ne apărăm acest sanctuar interior, acest edificiu afectiv, pe care l-am dobândit începând din copilărie, acel timp în care ne-am format într-un fel anume, în care ne vom recunoaște pe tot parcursul vieții noastre. Iar abordarea acestui moment de cumpănă, face, până la urmă și diferența între popoare ți conducătorii ei, din fericire, vremelnici.

Zilele trecute, la Bruxelles, s-a votat cunoscutul, de acum, ”RAPORT MATIC”, care sub mirajul protejării dreptului femeii, ascunde, de fapt, recomandarea ca statele să încurajeze  „o educaţie sexuală completă pentru copiii din învăţământul primar şi secundar”, ţinând cont de „diversitatea orientărilor sexuale şi de gen”. Din păcate, Raportul Matić a trecut cu 378 voturi în favoare, 255 împotriva și 42 abțineri. Asta ne arată că neomarxismul ideologic, mascat sub numele de progresism și globalism ia amploare alarmant în Europa.

Cu fiecare demers, suntem martorii restrângerii drepturilor cetățenești, a libertăților, precum și a principiilor care au pus bazele constructului european – totul sub pretextul că este spre binele nostru. ”Clovnii mimetici” ai României, pe numele lor Dacian Cioloș, Vlad Botoș, Vlad Gheorghe, Alin Mituță, Nicu Ștefănuță, Ramona Strugariu și Dragoș Tudorache au votat în Parlamentul european ideologia de gen, propaganda LGBT în școli, dreptul bărbatului „trans” de a face copii și toate celelalte mizerii al sexomarxismului, cum bine spune Mihai Neamțu, oameni care urăsc pledoaria creștinismului pentru libertate, viață, familie, memorie, cultură, decență și copilărie inocentă. USR-Plus reprezintă calul troian pus să distrugă valorile creștin-democrației și ale Dreptei conservatoare care-n 1989 a eliberat Europa de Est de comunism. Ei sunt Stânga progresistă, internaționalistă care pretinde la București că „salvează România”… Inculți, agresivi, gălăgioși, ireverențioși, blasfemiatori.

Nu la fel s-au petrecut lucrurile în Ungaria. Legea maghiară  prevede că ”pornografia și conținuturile care reprezintă sexualitatea sau promovează deviația identitații de gen, schimbarea de sex si homosexualitatea nu trebuie sa le fie accesibile celor de sub 18 ani”. Ea a fost calificată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, drept ”o rușine”, deși aceasta pare să fie, mai degrabă o Lege menită să apere inocența copiilor expuși programatic la traume care ar putea să le influențeze artificial și negativ viața.

”Această lege, spune premierul maghiar Viktor Orban, privește felul in care un copil invață sexualitatea. Sunt chestiuni dificile și deciziile pe acest subiect sunt exclusiv responsabilitatea parinților. Statul trebuie sa creeze condițiile pentru ca parinții să-și poată exercita aceste drepturi”. Prin această lege, Viktor Orban, oricâte i s-ar putea reproșa, nu a făcut altceva decât să l apere pe acel minunat copil care luptă pentru maidanul lui de joacă, Nemecsek Erno. În tot acest timp, Nică al lui Ștefan a Petrii a fost scuipat și călcat în picioare, de către proprii săi conaționali.

P.S.

Cândva, într-o discuție cu ziaristul Bogdan Comaroni despre tânăra generație de jurnaliști, acesta mi-a mărturisit oripilat că la întrebarea despre ultima carte citită de tinerii doritori de a fi angajați la ziar, apărea cu precădere cartea ”Ultimul Elf”. Am căutat, și eu, curios, să aflu ce e cu cartea aceea, despre care nu auzisem, spre rușinea mea, nimic până acum.

Am aflat că Elfii au fost prigoniți fără milă,  de oameni –  adică ei sunt de vina pentru toate catastrofele de pe pământ! Rasa lor aproape s-a stins. Micul Yorsh este ultimul elf, dar nu-i singur: o femeie și un bărbat îl salvează și îl conduc la ultimul dragon, astfel încât o profeție veche de sute de ani să se împlinească. Și nimeni nu bănuiește, nici măcar Atotștiutorul dragon, că profeția ascunde o alta, pe care, sincer, n-am mai avut răbdare s-o aflu…

N-am, deci, nici o îndoială: tinerii formați într-o societate care va impune „o educaţie sexuală completă pentru copiii din învăţământul primar şi secundar”, ţinând cont de „diversitatea orientărilor sexuale şi de gen”, vor fi apți și bucuroși să apere valorile micului elf Yorsh, principiilor ”politically coresctness”-ului, ale sexului sălbatic și total, al Facebook-ului, Instagram-ului, Tik-Tok-ului, dar mai cu seama al Tinder-ulu.