Câte animale pot crește românii într-o gospodărie. Ce amenzi se dau dacă limita e depășită

Găini. Sursă foto: Freepik

Mulți români care locuiesc la curte, fie în mediul rural, fie în orașe mici, sunt obișnuiți să crească animale pentru consum propriu sau pentru gospodărie. De la găini și rațe până la porci, vaci sau capre, tradiția creșterii animalelor este încă foarte prezentă în multe zone ale țării. Totuși, legislația actuală din România nu mai lasă aceste activități complet la libera alegere a proprietarilor, iar regulile sunt mult mai clare decât în trecut.

Numărul de animale pe care o persoană îl poate crește într-o gospodărie este stabilit prin norme sanitare veterinare și prin reglementări legate de sănătatea publică și protecția mediului. Limitele depind de mai mulți factori, precum tipul gospodăriei, racordarea la utilități, amplasarea în intravilan sau extravilan și, uneori, chiar de deciziile autorităților locale. Depășirea acestor limite sau ignorarea regulilor privind bunăstarea animalelor poate duce la sancțiuni care ajung la mii de lei sau, în cazuri grave, chiar la dosare penale.

Câte animale pot avea românii în gospodărie

Legislația din România stabilește reguli precise privind creșterea animalelor în gospodăriile individuale. Deși mulți oameni cred că pot ține câte animale doresc în propria curte, realitatea este că normele sanitare veterinare impun limite clare, menite să protejeze sănătatea publică și să evite disconfortul pentru vecini.

Reglementările sunt stabilite în principal prin Ordinul nr. 119/2014 privind normele de igienă și sănătate publică, modificat ulterior prin Ordinul nr. 562/2023. Aceste acte stabilesc condițiile în care animalele pot fi crescute în gospodării, inclusiv distanțele minime față de locuințe, numărul maxim de animale și cerințele privind igiena și bunăstarea acestora.

În funcție de condițiile gospodăriei și de accesul la utilități, numărul de animale permis poate varia semnificativ. În unele situații, proprietarii pot crește mai multe animale, în timp ce în altele limitele sunt mai restrictive pentru a preveni riscurile sanitare sau problemele de mediu.

Reguli pentru gospodăriile fără apă și canalizare

Pentru gospodăriile care nu sunt racordate la rețelele publice de apă și canalizare, legislația permite creșterea unui număr limitat de animale de fermă. În aceste cazuri, proprietarii pot deține cel mult șase animale mari, precum vaci, porci, oi, capre sau cai, indiferent de combinația dintre ele.

Pe lângă aceste animale, legea permite și creșterea păsărilor domestice. Limita maximă este de 50 de păsări, categorie în care intră găinile, rațele, gâștele sau curcanii. Aceste limite sunt stabilite pentru a preveni supraaglomerarea gospodăriilor și apariția unor probleme legate de igienă, miros sau răspândirea bolilor.

Un aspect esențial al legislației este amplasarea adăposturilor pentru animale. Conform normelor sanitare, acestea trebuie să fie situate la cel puțin 10 metri distanță de locuințele vecinilor. Respectarea acestei distanțe este obligatorie și are rolul de a reduce disconfortul pentru persoanele care locuiesc în apropiere.

Nerespectarea acestor reguli poate atrage sancțiuni din partea autorităților sanitare sau a administrației locale, în special dacă vecinii depun plângeri legate de miros, zgomot sau alte probleme generate de animale.

Ce se schimbă pentru gospodăriile racordate la utilități

Pentru gospodăriile care sunt conectate la rețelele publice de apă și canalizare, regulile sunt puțin diferite și mai detaliate. În aceste situații, legislația stabilește limite separate pentru fiecare categorie de animale.

Proprietarii pot avea cel mult doi cai, până la cinci vaci și maximum cinci porci. În ceea ce privește ovinele și caprinele, limita este de 15 animale, iar pentru păsări rămâne aceeași limită generală de până la 50 de exemplare.

Chiar dacă aceste limite sunt mai detaliate, regulile privind amplasarea adăposturilor rămân aceleași. Adăposturile pentru animale trebuie construite la minimum 10 metri distanță de locuințele vecinilor, pentru a respecta normele sanitare și pentru a evita conflictele între vecini.

Respectarea acestor reguli este importantă nu doar pentru legalitatea activității, ci și pentru sănătatea animalelor și a oamenilor. Autoritățile sanitare veterinare pot verifica periodic gospodăriile în care sunt crescute animale, mai ales dacă există sesizări din partea comunității.

Diferența dintre intravilan și extravilan

Regulile privind creșterea animalelor sunt influențate și de amplasarea terenului pe care se află gospodăria. În România, există o diferență importantă între intravilan și extravilan, iar această distincție poate schimba semnificativ posibilitățile de creștere a animalelor.

Intravilanul reprezintă zona construită a unei localități, unde se află locuințe, instituții, magazine și alte activități urbane. În aceste zone, regulile sunt de obicei mai stricte, deoarece densitatea populației este mai mare, iar activitățile agricole pot crea disconfort.

Extravilanul se referă la terenurile aflate în afara zonei construite a localităților. Aceste terenuri sunt destinate în principal agriculturii, pășunatului sau activităților agricole, iar libertatea de creștere a animalelor este mai mare. Totuși, și aici trebuie respectate regulile sanitare și distanțele minime impuse de legislație.

Această diferență explică de ce unele gospodării din mediul rural pot crește mai multe animale decât cele aflate în zone urbane sau în cartiere rezidențiale.

Obligațiile legale ale deținătorilor de animale

Chiar dacă legislația națională stabilește limite generale pentru creșterea animalelor, regulile pot fi modificate sau completate prin deciziile autorităților locale. Primăriile pot adopta hotărâri de consiliu local care să impună reguli suplimentare sau limite mai restrictive. În multe orașe sau municipii, aceste hotărâri interzic creșterea animalelor mari de fermă în zonele rezidențiale. Motivația este legată de protejarea sănătății publice și de menținerea confortului urban, deoarece animalele pot genera mirosuri, zgomot sau pot atrage insecte.

În unele cazuri, autoritățile locale pot cere acordul vecinilor pentru creșterea animalelor sau pot impune distanțe mai mari între adăposturi și locuințe. De asemenea, pot stabili limite mai mici decât cele prevăzute de legislația națională. Chiar și în cazul păsărilor, unde legea generală permite până la 50 de exemplare, unele primării pot impune limite mai mici sau condiții suplimentare pentru a evita conflictele între locuitori.

Persoanele care cresc animale în gospodărie trebuie să respecte nu doar limitele privind numărul acestora, ci și regulile legate de bunăstarea animalelor. Aceste obligații sunt stabilite prin Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor. Conform acestei legi, fiecare animal trebuie să beneficieze de condiții minime de trai. Acestea includ adăpost adecvat, protecție împotriva condițiilor meteorologice, hrană și apă suficiente, spațiu pentru mișcare și supraveghere constantă.

De asemenea, animalele bolnave sau rănite trebuie tratate corespunzător, iar proprietarii au obligația de a solicita ajutorul unui medic veterinar atunci când este necesar. Orice formă de tratament crud sau care provoacă suferință inutilă animalelor este strict interzisă. Legea interzice și abandonarea animalelor sau lipsirea lor de hrană, apă și adăpost. În cazul în care animalele suferă de boli grave sau de suferință prelungită, autoritățile veterinare pot dispune eutanasierea acestora pentru a le evita suferința.

Ce amenzi riscă românii care nu respectă legea

Nerespectarea regulilor privind creșterea animalelor poate atrage sancțiuni contravenționale sau penale. Amenzile pentru încălcarea normelor de bunăstare a animalelor sunt cuprinse, în general, între 3.000 și 12.000 de lei.

Aceste sancțiuni pot fi aplicate pentru situații precum lipsa adăpostului corespunzător, lipsa hranei sau a apei, spațiu insuficient pentru mișcare sau neacordarea îngrijirii medicale necesare.

Există și situații în care faptele sunt considerate infracțiuni. De exemplu, folosirea animalelor în moduri care le provoacă suferință, intervențiile chirurgicale nejustificate sau scoaterea puilor de lângă mamă înainte de termen pot fi pedepsite cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă penală.

Pentru fapte mai grave, precum rănirea intenționată a animalelor, organizarea luptelor între animale sau uciderea acestora fără drept, legea prevede pedepse cu închisoarea între doi și șapte ani.

Respectarea regulilor privind creșterea animalelor este esențială atât pentru protecția acestora, cât și pentru evitarea problemelor legale. Autoritățile pot interveni oricând dacă bunăstarea animalelor este pusă în pericol, iar proprietarii sunt responsabili pentru asigurarea unor condiții de trai adecvate pentru fiecare animal din gospodărie.