În prima jumătate a anului 2016, Cătălin Tolontan a declanșat un tăvălug de presă în ceea ce avea să se numească Afacerea „Hexi Pharma”. Acuzația era că spitalele românești foloseau dezinfectanți diluați de până la „4000 de ori” de către firma Hexi Pharma. Știm ce a urmat. Firma a fost distrusă, patronul ei, doctorul Dan Condrea s-a (a fost) sinucis, iar piața a fost preluată de firma franceză Anios.

Așa cum arătam imediat după începerea scandalului care a dus la lichidarea Hexi Pharma, cu tot cu patron, „francezii de la Anios (n.m. – lider de piață în România) i-ar fi mandatat pe reprezentanții lor locali să-i facă o ofertă lui Dan Condrea. Zis și făcut! S-au întâlnit cu Dan Condrea și i-ar fi propus 5 milioane de euro pentru a-și vinde business-ul. Ce intra aici? În afară de fabrica Hexi Pharma, depozitele de la Mogoșoaia și restul mijloacelor fixe, francezii erau interesați mai mult de infrastructura și de rețelele dezvoltate de Condrea în mediul spitalicesc. Dan Condrea n-ar fi cerut timp de gândire, răspunzând că pentru 8 milioane de euro își vinde afacerea pe loc. A specificat însă, că prețul nu este negociabil. Tatonările celor de la Anios au mai continuat o perioadă, dar, cum patronul Hexi Pharma a fost de neclintit, negocierile s-au sistat, iar relațiile de colaborare s-au rupt definitiv“. Ce a urmat, se știe: a intrat în joc Cătălin Tolontan, iar francezii au păstrat milioanele în buzunar.

Dezinfectanți diluați? La ultimul termen al procesului, desfășurat în 14 mai 2021, da, da, ați citit bine, acum o săptămână și ceva, expertul-cheie i-a spus judecătoarei: „Nu pot face expertiza, sunt prea multe documente”. Și s-a cerut afară. Drept care, instanța a desemnat alt expert. Adică, nu a survenit nicio noutate, față de momentul din vara anului 2016 când, la câteva luni de la declanșarea lichidării Hexi Pharma, testele au arătat că dezinfectanții aveau o concentrație în limita standardelor Uniunii Europene, adică substanța activă nu a fost diluată.

Pe bune, adică dezinfectanții nu erau diluați de „4000 de ori”? Ca o paranteză, imbecilitate mai mare în materie de îngropat oameni cu presa nu am mai văzut, decât atunci când Andrei Chiliman a fost acuzat că, în calitate de primar al Sectorului 1, a luat o mită de 670 de milioane de euro(sic!).

Alta, tot cu Cătălin Tolontan. În vara lui 2018, dosarul penal deschis pe numele doctoriței  Monica Pop a fost clasat, pe motiv că „fapta nu există”. Acel dosar a fost împins pe porțile DNA-ului, cuplului Coldea-Kovesi, de Cătălin Tolontan și de Vlad Voiculescu, atunci când ultimul era ministru al Sănătății în Guvernul Cioloș. Iată, câteva fragmente din ceea ce scriam imediat după ce obrazul doctoriței Pop a fost spălat:

În dimineața zilei de luni, 03 Aprilie 2017, un comunicat DNA îi provoca lui Cătălin Tolontan un spasm secret și îl făcea să jubileze!

Imediat, a anunțat triumfător în Gazeta Sporturilor: „DNA a început urmărirea penală împotriva Monicăi Pop pe cazul expus de Gazeta anul trecut!” Cu alte cuvinte, „turnătoria mea jegoasă a ținut”. Tot el, Tolontan, scria mai jos: „P e 1 iunie 2016, Gazeta Sporturilor publica documente din care rezulta că managerul Spitalului de Oftalmologie a fost angajată vreme de 4 ani, din 2007 în 2011, la o firmă căreia i-⁠a prelungit de 4 ori un contract de închiriere a spațiului în spitalul pe care-⁠l conducea.”

Urechi să o audă mai aveau puțini jurnaliști. Doctorița Monica Pop striga pe unde mai putea: „E o înscenare a fostului ministru Vlad Voiculescu!” dar părea o victimă sigură a celor doi și a Cooperativei criminale SRI-DNA. Asta, în timp ce se lupta nu doar cu o bandă de scelerați, dar și cu un cancer într-o formă gravă.

După mai bine de un an, doctorița Pop este învingătoare. Și a cancerului, și a vagabonzilor, și a mașinii de tocat oameni SRI-DNA. A primit de la procuror, doar la câteva ore după ce Kovesi a părăsit scena, hotărârea de clasare a dosarului, pe motiv că fapta nu există. Fapta nu există!

Mai spuneam în același articol și ce cred eu despre Cătălin Tolontan, opinie pe care mi-o păstrez și astăzi. O reiau:

Prin intermediul unui diplomat român de calibru, m-a căutat un profesor universitar, medic cunoscut, care mi-a cerut să mă întâlnesc cu el. M-am dus curios la întâlnire. Credeam că a făcut vreo descoperire și că urmează să primească un Nobel. Când colo, mi-a spus că dorește să mă roage să-l duc la Tolontan, că vrea să toarne pe cineva. Îl oftica rău de tot un conferențiar din catedra lui și nu știa cum să scape de el, altfel decât să-l bage în pușcărie.

M-am uitat la el ca la un șobolan, dar chiar ca la un șobolan – la mine se vede când mă uit așa – și i-am zis: „Dom` profesor, pentru eficiență, eu zic să vă duceți direct la SRI, nu așa, să o luați pe ocolite, cu Tolontan!” Omul s-a roșit ca un rac, mi-a spus că a înțeles și m-a rugat să-l iert pentru că m-a deranjat. Nu i-am răspuns. Diplomatul în biroul căruia ne aflam s-a albit când a auzit de ce dorea profesorul să mă vadă. M-a condus și m-a rugat să îl scuz pentru mizeria în care m-a băgat.

Cam asta este părerea mea despre Cătălin Tolontan! Aceeași cu cea pe care i-am spus-o acelui distrus de profesor: ori SRI, ori Tolontan, pentru mine este aceeași chestie. Cu SRI este doar nițel mai pe scurtătură.

Îmi încheiam articolul de atunci, arătând că există o veste bună nu doar pentru doctorița Monica Pop, dar și pentru Cătălin Tolontan! Aceea că nu a devenit autor moral și al morții doctoriței Pop – doar voința extraordinară a făcut-o să învingă cele doua nenorociri, cancerul și cuplul Voiculescu-Tolontan. Astfel, spuneam eu, nu va avea de cărat în spinare, pe lumea cealaltă, preț de o Eternitate, decât un singur cadavru, asta până acum, pe acela al lui Dan Condrea.

Din toate motivele expuse mai sus, eu nu sunt mirat deloc de drumurile pe care Cătălin Tolontan le are de făcut pe la procurori. Unele fapte se mai plătesc și pe lumea asta! Dacă ar fi avut însă ceva conștiință, nu procurorii ar fi fost problema lui, ci lungile nopți în care spectrul doctorului Dan Condrea nu l-ar fi lăsat să doarmă.