Sfântul și Marele Sinod pan-ortodox din Creta stârnește îngrijorări că Biserica Ortodoxă, cea care de 2000 de ani, păstrează nealterat Duhul primit la Rusalii, ar putea ceda și ea în fața globalizării.
În Duminica dinaintea Rusaliilor se citește Evanghelia „Rugăciunii lui Iisus”, prin care Fiul îi cere Tatălui să îi aibe în pază pe toți oamenii dați Lui, după ce El se va Înălța la Ceruri. „Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem Noi.” Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor și crearea Bisericii sunt rezultatul acestei rugăciuni. În mod firesc, această duminică este închinată Sfinților Părinți ai Sinodului I Ecumenic, care au dat prima probă că tânăra Biserică poate rezista nezdruncinată în fața oricăror atacuri. Inclusiv ale celor din interior.
Sinodul a fost convocat de Constantin cel Mare, primul împărat creștin, în anul 325, la Niceea (astăzi Iznik, în Turcia), ca urmare a tendințelor sectare ce se manifestau în interiorul Bisericii, mai ales a arianismului. La originea acestei erezii se afla Arius (sau Arie), un preot din Alexandria. Acesta susținea că, de vreme ce Fiul a fost născut de Dumnezeu Tatăl, nu poate fi de o ființă, egal cu Acesta. Arius vedea în Iisus o ființă superioară, dar nu un Dumnezeu.
La Niceea au participat 318 sfinți părinți, inclusiv o delegație de la Roma, a Papei Silvestru I. Printre aceștia se aflau figuri uriașe precum Sfinții Nicolae, Spiridon sau Atanasie cel Mare. Cu această ocazie are loc celebrul episod al palmei date de Nicolae lui Arie sau cel în care Spiridon, prin rugăciune, descompune o cărămidă în cele trei părți componente, pământ, apă și foc, pentru a explica Unitatea Sfintei Treimi: „Așa cum acestea trei, una sunt, la fel și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Una!”
La Niceea, arianismul este înfrânt și sunt stabilite primele șapte articole din Crezul, despre Tatăl și Fiul, precizându-se că sunt „de o ființă”.
După sinodul din 325 au urmat alte șase concilii ecumenice, recunoscute de Biserica Ortodoxă. Dar au urmat și rupturile succesive ale Catolicilor, Protestanților și Neo-Protestanților, o fărâmițare fără sfârșit, în bucățele tot mai mici, care demonstrează la ce duce îndepărtarea de la Duhul ortodoxiei.
Acum, când, după mai bine de 12 veacuri, între 16 și 27 iunie, va avea loc în Creta un nou sinod, marcat încă înainte de a începe de neînțelegeri și îngrijorări că duhul globalismului ar putea pătrunde și în Biserica Ortodoxă (după ce a măcinat pe rând Catolicismul, Protestantismul și Neo-Protestantismul), Niceea ar putea servi ca model de unitate și de forță.
Recomandările noastre
