Nu poate sau nu vrea România să se implice mai mult în acțiunile de sprijin pentru Ucraina? De la începutul războiului, Bucureștiul a oferit cel mai mic ajutor financiar Kievului dintre toate țările vecine - de 50 de ori mai puțini bani decât Estonia și Letonia și de 600 de ori mai puțini decât Polonia. Chiar și Viktor Orban, aliat al lui Vladimir Putin, a donat o sumă dublă față de țara noastră. Expertul în securitate Hari Bucur Marcu susține că, și dacă am fi vrut, nu am fi putut face mai mult pentru statul invadat de ruși.

A ales România să păstreze distanța față de Ucraina în războiul declanșat de Rusia? Expertul în securitate Hari Bucur Marcu susține că Guvernul de la București nu ar putea ajuta mai mult Kievul decât a făcut-o deja. Iar asta din simplul motiv că nu are cu ce.  În afară de militarii NATO, România nu deține o armată voluntară care să fie trimisă pe front împotriva rușilor.

România nu are resurse pentru a ajuta Ucraina mai mult

Însă dificultățile nu se opresc aici, problemele de infrastructură fiind mai adânci. De exemplu, să ne gândim la situația produselor agricole blocate în porturile ucrainene de la Marea Neagră, din cauza blocadei impuse de ruși. România ar fi putut interveni, ca stat riveran Mării Negre, să impună deblocarea căii navale pentru cele circa 25 de milioane de tone de cereale care nu pot fi exportate Occidentului în prezent. Însă doar dacă ar fi dispus de o marină militară dotată și antrenată.

Expertul în securitate Hari Bucur Marcu a explicat că un astfel de demers ar fi fost legitim din punct de vedere al dreptului internațional maritim, fără să reprezinte o implicare în conflictul militar dintre Rusia și Ucraina sau apărarea unei părți implicate în război. România, însă, nu are cu ce.

„Acesta este un aspect important de reținut. Și dacă am vrea, noi nu suntem pregătiți din punct de vedere militar ca și dotare și antrenament pentru așa ceva”, a declarat Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com.

Ceea ce Guvernul de la București a făcut până în momentul prezent este corect din punct de vedere al resurselor de care dispunem, precum și din punct de vedere moral, potrivit expertului în securitate. Mai ales datorită faptului că, deși Executivul ar fi putut pedepsi Kievul pentru atitudinea sa față de comunitatea de români din Ucraina, nu a profitat de vulnerabilitățile sale și a decis să ia parte la deciziile hotărâte la nivelul NATO și UE.

Bucureștiul a câștigat din punct de vedere moral în fața Moscovei

„Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că, noi cu Ucraina pe lângă tratatul de bună vecinătate semnat de pe vremea lui Emil Constantinescu înainte de intrarea României în NATO, pentru a dovedi pentru accesul în Alianța Nord Atlantică și în Uniunea Europeană că nu suntem în situații conflictuale de niciun fel cu vecinii, noi nu avem cu Ucraina vreun program serios de asistență.

De ce nu avem o astfel de colaborare? Pentru că am avut problema aceea juridică cu Insula Șerpilor, am mai avut niște dificultăți la gurile Dunării, tot cu Ucraina, am mai avut problema cu românii din zona Cernăuți care erau nemulțumiți de ceea ce li se întâmpla din punct de vedere cultural și de recunoaștere a calității de român.

Însă noi, aceste incidente le-am lăsat deoparte acum, în acest război. Este foarte important de înțeles că România nu a profitat sub nicio formă de nenorocirea care a fost adusă de Federația Rusă asupra Ucrainei deși au fost invitații publice din partea Kremlinului ca cei care ar fi avut de „câștigat”, și noi și polonezii, de exemplu, să profităm de această situație să ne rezolvăm problemele cât timp guvernul de la Kiev este implicat în război.

Faptul că noi nu am profitat sub nicio formă de vulnerabilitatea Ucrainei poate fi o contribuție a României. Plus că toate deciziile luate la nivel de NATO și Uniunea Europeană sunt consensuale, România fiind parte la aceste decizii și la contribuția pe care Europa și zona Euro-Atlantică o aduc în favoarea Ucrainei în acest conflict”, a explicat Hari Bucur Marcu.

Industria de armament a fost trasă pe linie moartă

Chiar dacă, probabil, Guvernul ar fi vrut să facă mai multe pentru Kiev, acest lucru nu a fost posibil. Și probabil s-a resimțit și în criza refugiaților, ucrainenii care s-au refugiat pe teritoriul țării noastre fiind semnificativ mai puțini decât cei din Polonia. În ceea ce privește livrările de arme Ucrainei, nici aici România nu dispune de o industrie construită în mod profesionist, potrivit expertului în securitate.

„Noi am avut o industrie națională de apărare după modelul complexului industrial militar occidental până înainte de anul 1989. În perioada când Nicolae Ceaușescu își plătea datoriile externe, o bună parte din acești bani a provenit din exportul de arme. Deci noi nu produceam atât pentru nevoile interne, ci pentru export.

Bine, această industrie a fost prost dimensionată de la început, în sensul în care era mai mare decât comenzile. A avut instituționalizată și componenta de cercetare-dezvoltare dar nu a fost finanțată corespunzător. Iar în afară de asimilarea în producția internă a unor echipamente de armamente de sorgintă sovietică sau franceză, noi nu am avut o cercetare-dezvoltare românească în domeniul armamentelor care să fie competitivă astfel încât să poți să vinzi. Noi am dat destul de mult armament pe produse, făceam troc.

Era o altă concepție națională de apărare. Era apărarea întregului popor împotriva oricărui inamic. Dar în aceste condiții, în care nici nu știai cine este inamicul, nu se putea dimensiona apărarea. Era prost dimensionată și apărarea, dar și industria care îi era destinată”, a afirmat Hari Bucur Marcu.