sursa: arhiva EVZ Peste 80 de milioane de oameni trăiesc la cel puțin 2.500 de metri deasupra nivelului mării, pe pământ, în special în America de Sud, Asia Centrală și Africa de Est. Printre cele mai înalte așezări permanente se numără Wenquan din provincia chineză Qinghai și Korzok din India. Cu toate acestea, un loc se înalță deasupra tuturor, cuibărit în Anzii peruani, cunoscut sub numele de „Paradisul Diavolului”, La Rinconada, cu cei 50.000 de locuitori care trăiesc între 5.000 de metri și 5.300 de metri deasupra nivelului mării.
Viața în La Rinconada este extrem de dificilă, neavând apă curentă, sistem de canalizare, sistem de evacuare a gunoiului, alimentele fiind importate din regiuni aflate la altitudini mai mici, iar electricitatea a fost instalată abia în anii 2000. Orașul este cunoscut pentru exploatarea aurului, dar prețul aurului îi obligă pe locuitori să trăiască în condiții extreme, cu o presiune a oxigenului de până la jumătate din cea existentă la nivelul mării.
Cel mai înalt loc de pe Pământ unde trăiesc oameni
Răul de munte este o problemă semnificativă în mediile de mare altitudine, deoarece în aer este disponibil mai puțin oxigen, ceea ce face ca plămânii și inima să lucreze mai mult pentru a hrăni țesuturile. La aproximativ 4.500 de metri, aceeași respirație de aer are aproximativ 60% din moleculele de oxigen, așa că este un stres mare.
Ne puteți urmări și pe Google News
La început, procentul de hemoglobină din sânge ar scădea și el vertiginos, iar cu cât altitudinea este mai mare, cu atât aceste reacții ar fi mai puternice. Unele persoane pot dezvolta o afecțiune numită rău acut de munte (AMS – acute mountain sickness), deoarece organismul încearcă să se adapteze la nivelurile mai scăzute de oxigen, provocând simptome precum dureri de cap, oboseală, greață și pierderea poftei de mâncare.
Se descurcă foarte bine în condiții vitrege
Oamenii de munte, precum cei care trăiesc în La Rinconada, s-au adaptat aparent la mediile cu nivel scăzut de oxigen în multe feluri. În general, locuitorii din munții andini au o concentrație mare de hemoglobină în sânge, ceea ce face ca sângele lor să fie mai gros. Acest lucru le permite andinilor să transporte mai mult oxigen în sângele lor, dar înseamnă, de asemenea, că sunt vulnerabili la dezvoltarea bolii cronice de munte (CMS), care apare atunci când organismul produce o cantitate excesivă de globule roșii. Se estimează că aproximativ una din patru persoane din La Rinconada suferă de CMS.
Locuitorii din munții Tibetului, în ciuda faptului că trăiesc la altitudini mari, nu au concentrații ridicate de hemoglobină și, prin urmare, prezintă un risc scăzut de a dezvolta CMS. În schimb, se crede că aceștia s-au adaptat la mediile cu conținut scăzut de oxigen prin faptul că au un flux sanguin mai mare prin corp.
sursa: livescience.com
Recomandările noastre
