De cardiologul din Târgu Mureș, care a reușit să țină piept bolii ce l-a atins încă de la vârsta de 24 de ani, au auzit nu doar pacienții cărora „ceasul” din piept li s-a stricat, ci mai ales bolnavii de Parkinson. Dan Mircea Fărcaș este „cazul care le dă speranță”. Oameni cărora această maladie le-a intrat, iremediabil, în vieți îl caută pe doctor pentru un sfat, o vorbă bună sau o recomandare. Povestea lui este impresionantă.

Boala Parkinson este o maladie a bătrâneții, dar există și excepții în care tineri cad victime, în brațele ei. Cardiologul Fărcaș a aflat că-l macină această afecțiune, pe când avea doar 24 de ani. Era student la Medicină. Dar boala nu l-a doborât. Nu i-a schimbat visul de a ajunge medic și încă unul dintre cei mai buni.

După 23 de ani de conviețuire cu boala de care ne temem cu toții, medicul ne-a mărturisit ce îl face săşi ducă viaţa ca un om normal, cum reușește să muncească 12 ore pe zi, uneori şi mai mult. Citează din spusele actorului Morgan Freeman vorbe care i-au devenit crez: „Fiecare om este liber să aleagă dacă vrea să moară sau să trăiască”(replică din filmul „Închisoarea îngerilor”).

La un pas de abandon

Răscolind cartea vieții sale, medicul ne-a spus, cu glas tremurat, că primele simptome au început să apară încă din anul IV de facultate, în timpul unui meci de fotbal: „Am primit un șut în genunchiul drept și am pus acel șchiopătat pe seama meciului, dar pe zi ce trecea el a progresat. Inițial, durerea îmi bătea la ușă spre seară, apoi a devenit aproape permanentă”. A crezut până în ultima clipă că este vorba de oboseală. Sau de altă boală curabilă! „Nu am vrut să mă gândesc că este vorba de boala Parkinson”.

Suferea de mult timp, când colegii de facultate l-au tras de mânecă: „Dane, fă ceva, nu-i normal să șchiopătezi de luni bune!”. „De atunci am început să circul, m-am dus la Fizioterapie să văd ce am, apoi am continuat cu Ortopedia și, într-un final, mi-am luat inima în dinţi şi am mers la Neurologie”, îşi aminteşte dr. Fărcaş. În 1991, boala lui era avansată. Dar pe atunci nu existau nici căi sigure pentru a stabili un astfel de diagnostic. „Şi așa am ajuns în Paris, unde am fost investigat. Din fericire, atunci nu s-a confirmat o leziune evolutivă, dar simptomatologia a persistat”, spune cardiologul.

Momentul critic

Cel mai dur moment l-a trăit în anul 1993. Atunci a fost suspectat de „sindrom extrapiramidal” și a început un tratament de probă. N-a mers. Viața i s-a schimbat radical. În trecut era un tânăr care-și petrecea ore pe terenul de fotbal. După tratamentul eșuat, s-a transformat. „Eram tot mai rigid”, își amintește. Într-un final, diagnosticul a devenit clar: Parkinson, mâzgălit cu scris de doctor pe fiecare fișă medicală a sa.


Medicul Dan Mircea Fărcaș, diagnosticat cu Parkinson când avea 24 de ani, trăiește ca un om normal alături de soția și fetița lui

Atitudinea îți poate salva viața

În ciuda stării lui care se deteriorează pe zi ce trece, medicul nu a renunțat să trăiască la fel ca un om normal. Merge la serviciu 12 ore pe zi. Cardiologul a învățat că bolnavul de Parkinson „trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist, să aibă un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul maladiei”. Gândirea lui e una de campion: „Dacă adopţi o gândire de luptător, dacă eşti motivat să duci o viaţă bună, ai toate şansele să treci mai uşor peste boală şi să ai o evoluţie «lungă şi frumoasă» a bolii. În schimb, dacă adopți o atitudine de om marginalizat, mergi cu capul în pământ și nu găsești motivație în nimic, ești pierdut! Pentru că atunci boala progresează foarte repede şi complicaţiile nu întârzie să apară. Pe lângă medicaţie, ai nevoie de un psihic bun, îți trebuie un stil de viață cât mai sănătos şi totul va fi altfel. Medicamentele nu sunt suficiente pentru un bolnav care suferă de această boală”, spune dintr-o suflare doctorul-luptător.

Marginalizat o dată

Oftând la întrebare și lăsându-și capul să cadă între mâini, Dan Fărcaș mărturisește că i s-a întâmplat o singură dată să fie marginalizat. Atunci când un coleg i-a spus că nu ar mai trebui să facă ore de clinică. Dar acest val de suferință nu a pus stăpânire pe psihicul lui: „În acel moment, m-am încurajat. Mi-am spus: «Trebuie să fiu ca toți ceilalți!»”.

Chiar dacă tremură și are un mers mai dezordonat, acest om nu renunță. Are chiar puterea să șofeze. Cu zâmbetul pe buze, povestește că, mai demult, l-a oprit poliția. Cineva dintr-o mașină apropiată i-a zis „Tipule, ai pus-o! Ești mort de beat!”. „Nu vă gândiți că s-ar putea să fiu și eu bolnav?”, i-a replicat respectuos.

Învață să trăiești!

Doctorul îşi marchează pe viaţă colegii de suferinţă: „În această boală, nimeni pe lumea asta nu poate să facă ceva pentru tine. Tu trebuie să reușești să înveți să trăiești!”. El a învățat. Dovadă: o poză cu fetița lui în vârstă de 11 ani. Vrea să fie un model pentru ea. Întotdeauna.

70.000 de bolnavi în România

În întreaga lume există peste 1,7 milioane de persoane cu boala Parkinson, iar numărul acestora este posibil să se dubleze până în 2030, potrivit statisticilor europene. În România, peste 70.000 de bolnavi sunt tratați pentru această maladie, conform ultimelor date. 200 de specialiști din 11 țări au avut ocazia să vorbească despre tratamentele viitorului în neurologie, în cadrul celei de-a treia ediții a „Cursului Internațional de boală Parkinson și tulburări ale comportamentului motor”. Evenimentul a avut loc în perioada 2 – 6 aprilie, sub egida Societății pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității (SSNN), în colaborare cu Societatea de Neurologie din România.