Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș a fost trecut în rândul drepților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950. Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie prăznuit pe 15 septembrie.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș se năștea în anul 1568 în orașul Raguza, din Dalmatia, într-o familie de creștini vlahi. Numele său de botez era Iacob. După moartea tatălui, el și mama lui se mută la sudul Dunării, în Ohrida, Iacob primind o creștere aleasă. Când împlinește vârsta de 15 ani, tânărul intră la Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, iar după cinci ani merge la Muntele Athos, unde intră la Mănăstirea Pantocrator.

Aici, după aspre osteneli, se călugărește, primind numele de Iosif

La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif se nevoiește mulți ani, deprinzând meșteșugul luptei duhovnicești, înfrânarea, postul, privegherea de toată noaptea, ascultarea și smerenia. Mai apoi avea să aleagă calea sihăstriei în pădurile din împrejurimi, nevoințele aducându-i din partea lui Dumnezeu darul rugăciunii inimii, dar și pe cel al facerii de minuni, vindecând mulți bolnavi, mulți dintre ei ologi.

Impresionați de aceste daruri duhovnicești, părinții mănăstirii îl cheamă în obște și îl fac preot și duhovnic al călugărilor. Vestea despre lucrarea sa duhovnicească ajunge până la partriarhul Constantinopolului, care îl trimite pe Iosif ca egumen la Marea Lavră a Sfântului Ștefan de la Adrianopol, iar după șase ani este numit egumen la Marea Lavră Cutlumuș de la Athos, ctitorie a domnilor Țării Românești.

După ce formează mulți fii duhovnicești, Iosif cel Nou se retrage în liniște în vecinătatea Mănăstirii Vatoped

După ce a murit mitropolitul Timișoarei, românii din Banat se gândeau ca înlocuitor să fie cuviosul Iosif, deși acesta avea 82 de ani. În anul 1650, pe 20 iulie, este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei, unde păstorește cu vrednicie vreme de trei ani.

În 1653 se retrage la Mănăstirea Partoș, situată în apropiere de Timișoara, acolo unde mai trăiește încă trei ani și își dă sufletul în mâinile Domnului la vârsta de 88 de ani, în noaptea de 15 august 1656, de praznicul Adormirii Maicii Domnului. În momentul trecerii sale la cele veșnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure.

Sfântul Iosif cel Nou a fost înmormântat în naosul bisericii mănăstirești, iar în anul 1956 moaștele sale au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. El a fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950, iar proclamarea oficială a canonizării a avut loc în octombrie 1956, cu dată de pomenire 15 septembrie.

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partos

Cu umilință și evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea Atotputernicului Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosife, și prinos de cinstire și de mulțumire Îi aducem pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător și puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis de sus dreptmaritorilor creștini din părțile Banatului, la vreme de strâmtoare; și, ca un bun păstor și părinte, cu dragoste și cu înțelepciune, i-ai păstorit pe dânșii, chip de de smerenie, de înfrânare și de curăție făcându-te tuturor, cu nevoințele tale pustnicesti, cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea.

Pentru această, încă mai-nainte de mutarea ta la veșnicele locașuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinței s-a împletit ție în ceruri, și la cetele sfinților și ale drepților, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lasă cinstitele tale moaște, ca pe un izvor de daruri și tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credință. Drept aceea, și noi acum, cu bucurie și cu dragoste te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe, și cinstire de obște făcându-ți, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaște și cu smerenie ne rugăm ție: ocrotește Biserica ta, țară aceasta și pe toți cei ce cu credință și cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Și, ca unul ce stai înaintea feței Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale și roagă-L, Părinte Sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască și de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credință cea dreapta să o întărească; întărâtările eresurilor să le strice cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulțească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture și pacea a toată lumea desăvârșit să o întemeieze.

Și așa, virtuțile tale urmând, Sfinte Iosife, neîncetat să sporim în credință, în dragostea către Dumnezeu și către aproapele și în toată fapta cea bună, că să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii. Și lăudând, până la sfârșitul veacului, pururea cinstită pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Mărire Ție, Dumnezeule, Cel mare și minunat între sfinți, în vecii vecilor. Amin.