Președintele francez, Emmanuel Macron, a reuşit să promulge principalele puncte ale reformei sale a pensiilor. Este vorba despre o victorie a guvernului, dar prețul care trebuie plătit este încă incert, scrie kathimerini.gr.

Aproximativ 70% dintre francezi resping schimbările. Milioane de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta și diverse categorii profesionale au intrat în grevă.

Printre cele mai contestate puncte se numără creșterea vârstei minime de pensionare de la 62 la 64 de ani, care se va face treptat până în 2030, și a perioadei de cotizare pentru a avea acces la pensia integrală, care va crește de la 42 la 43 de ani începând din 2027.

Problema pensiilor este, însă, reală. Pensiile pentru pensionari sunt plătite din fonduri provenite de la cei care lucrează, un regim care funcționează bine atunci când proporția lucrătorilor de la bază este, de departe, mai mare decât cea a pensionarilor.

Dar francezii, ca și populațiile din alte țări, trăiesc tot mai mult și au din ce în ce mai puțini copii. În 1950, patru muncitori susţineau un pensionar; în 2000, erau doi; iar în 2040 vor fi doar 1,3 activi pentru fiecare pensionar.

De menționat că revolta populară a fost stimulată de strategia aleasă de guvern pentru a obține aprobarea în legislativ.

Scandalul pensiilor din Franța

În Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului, mai aproape de dorințele populației, bătălia avea să fie mult mai strânsă decât la Senat, unde fusese deja aprobată. Dar primul-ministru, Élisabeth Borne, într-o manevră considerată nu prea democratică, a recurs la paragraful trei din articol 49 din Constituție.

Dispozitivul nu împiedică Adunarea să se exprime asupra chestiunilor care intră sub această rubrică, dar ridică substanțial prețul politic al respingerilor.

Ar fi posibilă răsturnarea reformei doar prin votul unei moțiuni de cenzură, care, dacă va avea succes, ar avea ca rezultat dizolvarea guvernului și convocarea de noi alegeri legislative. Parlamentarii au preferat să nu-și riște locurile de muncă.

Președintele francez a câștigat, dar a tensionat tabăra politică. Popularitatea sa s-a prăbuşit, iar sondajele arată că cel mai mare beneficiar a fost liderul de extremă-dreapta, Marine Le Pen. Astfel, centrul a fost slăbit (a doua cea mai avantajată a fost stânga radicală).

Calculul lui Macron, care nu poate candida pentru un al treilea mandat, este că timpul vindecă rănile — iar următoarele alegeri prezidențiale vor fi în încă îndepărtatul an 2027. (Rador)