Răspunsul scurt este „toată lumea”. În ultimele săptămâni, s-a vorbit atât de mult despre problema migranților ilegali și au apărut atât de mulți salvatori, încât oamenii se întreabă unde au fost aceștia în ultimii zece ani. Da, despre atât de mult timp vorbim. În acești ani, instituțiile bulgare nu au vrut niciodată să învețe cum să fie mai eficiente în această luptă. Rezultatele sunt evidente.

Adevărul este că Bulgaria nu a făcut niciodată o treabă deosebit de bună cu privire la protecția granițelor. Statistica Ministerului Afacerilor Interne, care este publică, arată acest lucru. Tendința a fost aproape întotdeauna ca oamenii prinși la intrarea și ieșirea din Bulgaria, adică Turcia și Serbia, să fie aproape la același nivel ca număr. Și uneori cei de la granița de vest să fie mai mulți. Ceea ce înseamnă că cei prinși la granița cu Serbia au intrat fără probleme pe la granița cu Turcia. În cazurile în care presiunea migranților a scăzut, aceasta s-a datorat unor factori care nu sunt sub controlul guvernului bulgar - de exemplu, securitatea sporită din partea Turciei și oprirea mai multor oameni.

Acest lucru, desigur, nu-l împiedică pe Boiko Borisov să se laude că, în urmă cu doi ani, în timpul guvernării sale, nu era nicio problemă cu migranții. Statistica susține această afirmație, dar el însuși nu uită să sublinieze că mai întâi trebuie să te înțelegi cu președintele turc Erdoğan. Iar datele arată că în timpul mandatului lui Borisov nu a fost deloc atât de simplă situația. Cu puține excepții, a existat întotdeauna o presiune. Să nu uităm că pe vremea lui s-au dat sute de milioane pentru un gard la frontieră, descris astăzi ca fiind aproape lipsită de eficiență.

Atenția publicului asupra problemei migranților este acum utilă și probabil că politicienii vor fi nevoiți să ia unele măsuri pentru a îmbunătăți situația. Dar nimic nu va compensa viețile pierdute ale oamenilor (trei polițiști au murit deja). Nici timpul pierdut nu poate fi recuperat.

Începutul

Sfârșitul anului 2013. Primul guvern „Borisov” a intrat în istorie după ce și-a dat demisia în urma dramelor cu facturile la electricitate de la începutul aceluiași an. Cabinetul Oreșarski venea la putere. Ministrul afacerilor interne era Țvetlin Iovcev, iar secretar general - Svetlozar Lazarov.

În noiembrie, a fost prezentat un plan pentru a face față presiunii migranților de-a lungul graniței cu Turcia. Războiul din Siria începuse cu în urmă cu doi ani și fluxul de oameni către Europa se accelera deja. Ca parte a planului Ministerului de Interne, este prevăzută delegarea de ofițeri în uniformă din interiorul țării de-a lungul frontierei, pentru a ajuta la pază. Câteva săptămâni mai târziu, va începe construcția gardului - la început un tronson de aproximativ 30 de kilometri. Sarcina este îndeplinită de armată. Delegările au început și nu s-au oprit nici până astăzi. Câteva luni mai târziu, când propunea extinderea gardului cu Turcia, Lazarov spunea: „Cumva, nu mi se pare că este normal să păzim frontiera externă a UE cu o forță vie ca în Evul Mediu”. Cu toate acestea, paza cu o forță vie continuă, iar astăzi se dovedește a fi poate cea mai importantă dintre toate metodele.

Să construim un Mare Zid

Sub următoarele două guverne ale lui Boiko Borisov, construcția gardului de frontieră a continuat. În al treilea mandat, când cabinetul a fost susținut de o majoritate cu Frontul Naţional pentru Salvarea Bulgariei, VMRO și formațiunea Ataka, Valeri Simeonov a numit zidul „Marele Zid al Bulgariei”. Gardul a fost arătat invitaților străini, au fost făcute videoclipuri promoționale din elicopter, care au dezvăluit imagini impunătoare ale construcției de sârmă metalică etc.

Nimic grozav până în prezent, cu excepția sumelor cheltuite, poate. Anul trecut, s-a dovedit că întreținerea a fost la un nivel atât de scăzut, încât nu a fost nimeni care să taie puieții care au crescut de-a lungul gardului. Se presupune că au fost alocați bani, se presupune că s-a rezolvat această problemă, dar s-a dovedit că nu a fost chiar așa.

Și despre eficiența gardului se pot spune multe, dar, conform opiniei generale, este aproape de zero. Gardul se taie, se sare, se trece fără probleme. Cu ani în urmă, porțiuni din acesta au fost luate de râurile ce inundau zona etc. Adică la zece ani de la constatarea că nu este normal să păzim granița UE ca în Evul Mediu ne bazăm în principal pe metode medievale.

Atât Mare, cât și Secret

În 2017, al treilea guvern al lui Borisov (GERB) a decis includerea gardului în lista obiectelor de importanță pentru securitatea națională. Astfel, această construcție a devenit efectiv secretă. Cei din exterior nu aveau voie să se apropie de gard, nu era fotografiat. Publicul vede doar ceea ce vrea guvernul. Înainte de asta, ici și colo se strecura o fotografie, făcută, de exemplu, după o altă ploaie torențială ce afecta iar gardul. Acum nu există așa ceva. Nici nu se fac poze, nici nu se vorbește. Se întreține și mai puțin. De ani de zile, această responsabilitate a fost transferată când unor prefecți de regiuni, când Ministerului de Interne. Rezultatul este că niște puieți împing gardul și nu e cine să-i taie.

Corupţie

La sfârșitul lunii august, doi polițiști au murit la Burgas după ce mașina lor de patrulare a fost lovită de un autobuz plin de migranți ilegali. Atunci a devenit clar pentru toată lumea că ceva în Ministerul Afacerilor Interne șchioapătă serios. Acest ceva începe de la paza de frontieră, trece prin echiparea polițiștilor și ajunge la instrucțiunile conform cărora se lucrează.

Este ușor de înțeles că, pentru a avea un canal prin care străinii să intre în Bulgaria, cineva undeva închide ochii. A recunoscut asta și ministrul de interne Ivan Demerdjiev, spunând că există astfel de date. Ulterior, un sirian care locuia la Plovdiv a fost arestat ca suspect pentru organizarea canalului. Totuși, nu s-a ajuns la oamenii care l-au ajutat la graniță. Iar legat de inculpații pentru accident au ieșit de asemenea detalii interesante - cum, cu o zi înainte de accident, șoferul autobuzului a fost reținut și apoi eliberat fără nicio consecință.

Recent, polițiști anonimi au povestit pentru postul bTv lucruri șocante despre situația de la graniță. De la absența echipamentelor, cum ar fi o elementară legătură radio, armament și chiar desfășurarea forțelor.

La scurt timp după incidentul din Burgas, polițistul de frontieră Petăr Bâchvarov a fost împușcat. Și deși s-a dovedit că această tragedie nu este direct legată de presiunea migranților, motivele ar trebui căutate tot acolo. Pentru că angajatul a murit în timp ce păzea granița, lângă o gaură în gard, gândindu-se probabil că pe acolo trec ilegali, fără să știe că de cealaltă parte îl urmăreau cu arma în mână.

Atunci s-a anunțat că polițiștilor li se va da o armă lungă, dar a apărut un nou obstacol - trebuie mai întâi antrenați, pentru că puțini dintre ei știu să mânuiască una. Arma predominantă în Ministerul Afacerilor Interne de la Sofia este încă „Makarov”.

În urmă cu doar câteva zile, un polițist a fost lovit de un autobuz cu străini ilegali lângă Sofia. El este încă în spital. A doua zi a avut loc o urmărire de mașini pe autostrada Trakia, cei ce fugeau au mers cu peste 140 km la oră prin centrul localității Cirpan, într-o zi de piață. Au fost arestați după ce au fugit peste un câmp și au tras un foc de avertisment. În mod miraculos, nu au fost victime.

Toate aceste descoperiri indică faptul că există o problemă uriașă cu corupția și protejarea canalelor de-a lungul graniței. De asemenea, echipamentul lipsă nu trebuie subestimat și, până când va începe să se acționeze în acest sens, va fi prea târziu.

Ceea ce se întâmplă acum nu este o surpriză. Este mai degrabă legalitate și un rezultat logic al anilor de indolență. Dar dacă se continuă în același mod, cel mai probabil vor mai fi victime, notează mediapool.bg

(Traducerea Rador)