Bucovina: 1775-1776: se deschide Cutia Pandorei! Moldova a reprezentat punctul de la care ambițiile imperiilor s-au îndreptat spre Polonia.

Finalul secolului al XVII-lea aduce în scenă, când războaiele între statele europene erau în plină desfășurare, gândul Habsburgilor de a încerca să limiteze controlat puterea otomanilor.

Bucovina: o piesă importantă din Cutia Pandorei

Evident, strategia Cancelariei Aulice de la Viena coordonată în secolul al XVIII-lea de nume precum  Anton Wenzel von Kaunitz, viza îndepărtarea otomanilor din Ungaria, cu o atenție sporită la ridicarea unei alte puteri, Rusia Țaristă.  Dar oare de ce asta? Pentru că Viena catolică nu putea tolera Moscova (ulterior sub Petru cel Mare, Petersburgul) ortodoxă. Nu doar  disputa religioasă era de vină ci faptul că rușii doreau să ajungă la Constantinopol, ceea ce austriecii nu doreau să se întâmple. De aceea, spațiul românesc și cel polonez erau tentante. În Vest, Anglia, Franța, Olanda începuseră dominația teritoriilor de peste Mări făcând o concurență puternică forțelor coloniale decadente Spania, Portugalia, catolice prin excelență.

În 1699, Pacea de la Karlowitz adusese Transilvania sub control habsburgic, după ce anterior, Ungaria fusese eliberată de otomani. Austriecii aveau Slovenia, Croația, otomanii având Serbia, Bulgaria, Bosnia-Herzegovina și Macedonia, alături de Grecia. În 1718, Banatul și Oltenia, prin Pacea de la Passarowitz deveneau austriece. În 1739, prin Pacea de la Belgrad, Oltenia revenea la Țara Românească. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, atât la Berlin, Viena cât și la Petersburg apar lideri ambițioși precum Frederic al II-lea Maria Theresia și fiul ei Iosif al II-lea, respectiv Ecaterina a II-a.

Personaj crucial: Ecaterina a II-a

Ecaterina a II-a era nemțoaică la origine, iar preluarea tronului a fost un fel de dramă rusească, în care dictatura, comploturile și trădările creau suspans. Ecaterina a II-a, gurmandă prin excelență, vedea harta Europei Centrale și de Sud-Est precum plăcintele! Dacă nu puteai lua totul, măcar o parte să fie! În 1768, a început un război ruso-turc. Maria Theresia ș nu ar fi dorit ca Rusia să ajungă la Constantinopol, iar Rusia știa că dacă voia să aibă acces liber spre conflicte europene cu turcii, nu trebuia să ignore Viena.

Ori, celor două mari puteri, ce „plăcintă” le-ar fi surâs? Evident, Polonia decadentă și Principatele. Dimitrie Cantemir deschisese calea emancipării Moldovei sub auspicii rusești, Rusia avea două ținte, nordul suedez și sud-estul creștin. Ecaterina s-a făcut că aplică stratagema Regatului Daciei cât să sucească mințile unor boieri români patrioți care s-au gândit că Rusia era o soluție. Curând aveau să vadă contrariul.În contextul războiului ruso-turc din 1768-1774, a avut loc prima împărțire a Poloniei, la 17 februarie 1772. Prusia, Austria și Rusia au luat fiecare câte o parte!

Bucovina: luată din Cutia Pandorei cu prețul jertfei unui domnitor al Modovei, Grigore III Ghica

Războiul ruso-turc s-a încheiat în anul 1774, prin pacea din localitatea dobrogeană Kuciuk Kainardji. Rusia și-a instaurat de facto un protectorat în Principate. A desființat monopolul otoman în Principate. Ca să mulțumească Viena, a considerat că putea da Nord-Vestul Moldovei, parte a Țării de Sus, bogat în păduri, Vienei. Așa s-a ajuns la prima împărțire a Moldovei!

Partea luată de austrieci cuprindea Cernăuți, oraș atestat sub Alexandru cel Bun, Suceava, capitala Moldovei și chiar Putna, mormântul lui Ștefan. Urmau Dornele, Câmpulung Moldovenesc, Starojineț și alte localități. Domnitorul Grigore III Ghica, deși fanariot, a protestat. A considerat că era un gest inamical al Austriei, dar sultanul care se confrunta cu probleme cauzate de ruși, se mulțumise că scăpase ieftin! Ca urmare, la 12 octombrie 1779, la Iași, domnitorul Ghica a fost executat de către turci prin asasinare. Convenția complementară de la Palamutka, din 1776, mai răpea 46 de sate moldovenești. Evident, Polonia a mai fost împărțită și ea încă de două ori: 2 ianuarie 1793, 24 octombrie 1795!

Încă un război ruso-turc

În acel timp, a mai avut loc un război ruso-turc, în care lui Iosif II i s-a promis mai mult în Moldova, pentru ca Rusia să aibă acces spre Constantinopol să creeze proiectul grecesc și proiectul dacic. Iosif II a murit în 1790, Austria a făcut pace separată în 1791, iar Rusia a semnat pacea în 1792. Planurile Ecaterinei nu s-au materializat.

Regiunea luată de Austria se va numi Bukowina, datorită pădurilor de fagi, nu pentru că așa s-ar fi dorit onorarea generalului von Bukow, Bucovina va avea un destin ciudat. A fost la un moment dat alipită Galiției, apoi a fost ducat separat. Bucovina a avut rolul de teren de vânătoare pentru împărații Vienei. Chiar dacă au fost și elemente de modernizare în justiție, administrație, chiar dacă românii aveau unele drepturi, mai multe decât cei din Banat și Transilvania, s-a urmărit, după alipirea la Galiția a Bucovinei, un soi de polonizare-catolicizare a românilor.

Epilog....

Revoluția Franceză a complicat contextul geopolitic prin ascensiunea lui Napoleon. Războiul ruso-turc din 1806-1812 s-a încheiat de teama invaziei franceze prin Pacea de la București la 28 mai 1812. Rusia care interceptase corespondența franco-otomană la Hanul lui Manuc, s-a mulțumit cu Moldova dintre Prut și Nistru, deși dorea Moldova până la Siret. Războiaele napoleoniene, Sfânta Alianță, eșecul revoluțiilor de la 1821 din Principate și din Grecia au dus la o escaladare a conflictului în Balcani. Grecia a atras puterile occidentale ca Franța, Anglia, Rusia s-a implicat și ea în lupta pentru independența Greciei.

O conveție la Akkerman în 1826, două tratate unul la Londra în 1827 și altul la Adrianopol în 1829  vor avea ca obiectiv soarta Principatelor și a Greciei. Dar, ele deja intră într-o altă poveste....