A salvat Doamna Marica Brâncoveanu averea râvnită de turci a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu? Cum a rămas în istorie soția celui mai strălucit domnitor al Țării Românești?

A salvat Doamna Marica Brâncoveanu averea râvnită de turci a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu? Cum a rămas în istorie soția celui mai strălucit domnitor al Țării Românești?

Doamna Marica Brâncoveanu, născută prin 1661,  s-a căsătorit cu viitorul domn Constantin Brâncoveanu (fiul lui Papa Brâncoveanu și al Stancăi Cantacuzino), la acea vreme mare dregător, în anul 1674. Împreună au avut nu mai puțin de 11 copii, șapte fete, între care Bălașa a fost cea mai cunoscută, născută în 1693 și patru băieți.

Doamna Marica Brâncoveanu și administrarea „casei domnești”

Doamna Marica Brâncoveanu a fost practic administratorul averii familiei, una impresionantă pentru acea vreme. Ea a sprijinit activitatea diplomatică a soțului său, fiind titulara conturilor bancare deținute de către familie la Viena, dar și în alte celebre orașe ale bancherilor lumii, cum erau Veneția sau Amsterdam.

Ctitoriile familiei rămân celebre prin introducerea stilului arhitectural brâncovenesc. Pe lângă refacerea unor locașuri mai vechi, familia domnitoare a ctitorit curțile cu palate de la Potlogi, Mogoșoaia, mănăstiri în Țara Românească, Transilvania, inclusiv una în cartierul Galata din Constantinopol. Au fost sprijinite și înzestrate Mănăstirile de la Muntele Athos, s-au pus bazele unor acorduri cu Patriarhia de la Constantinopol.

Multe pungi cu bani cumpărau bunăvoința sultanului și a oficialilor otomani, dar deschideau și ușile cancelariilor diplomatice ale Habsburgilor și Romanovilor.

În același timp, mănăstirile brâncovenești au avut biblioteci, școlile din marile orașe (în special la Sf.Sava, Colțea în București) au prosperat. A crescut numărul tiparnițelor. Brâncovenii au întemeiat tiparnițe la Buzău, Snagov, Râmnicu Vâlcea. Este epoca în care și-a desfășurat activitatea mitropolitul georgian Antim Ivireanul.

Intrigi la curtea domnească

Cantacuzinii, înrudiți cu Brâncoveanu, profitând de neînțelegerile domnitorului cu Moldova, inclusiv cu Dimitrie Cantemir, au reușit să provoace căderea domnitorului, pe motivul ajutării rușilor, în timpul unui conflict cu turcii. Brâncoveanu reușise anterior să oprească o ofensivă habsburgică din Transilvania, la Zărnești.

În 1714, în luna mai, intrigile Cantacuzinilor (Păuna Greceanu Cantacuzino și-a influențat soțul, pe viitorul domn Ștefan Cantacuzino să îl denunțe pe Constantin Brâncoveanu turcilor, motivând că acesta nu plătește atâția bani cât ar trebui, strângân averi în nume personal n.a. ) au reușit, familia domnească fiind arestată și dusă la Constantinopol, unde turcii au procedat la anchete dure pentru a afla locul unde soții Brâncoveanu îi duseseră averea.

Cum a salvat Doamna Marica Brâncoveanu viața fiicelor sale și secretele soțului său martir pentru credință? Și-a văzut soțul și copiii decapitați la Constantinopol

Constantin Brâncoveanu a împlinit 60 de ani în ziua de Sfânta Maria a anului 1714, care coincidea și cu ziua onomastică a Doamnei Marica. În acea zi, domnitorul, sfetnicul Ianache Văcărescu și cei patru fii ai familiei au fost executați.  Trupurile decapitate au fost luate de pescari creștini și înmormântate în Halkis, la o mănăstire greacă, capetele fiind aruncate de turci în mare, după ce au fost expuse zile în șir, înfipte în pari.

La execuție se spune că ar fi asistat diplomații francez și englez, adversari ai Habsburgilor, prieteni ai lui Brâncoveanu. Doamna Marica, fiicele și nepoțelul Constantin au supraviețuit, însă turcii au decis arestarea lor pentru șapte luni. Turcii sperau să obțină informații despre banii familiei. Familia a fost deportată în Caucaz, după ce prin canale diplomatice, doamna Marica a obținut un împrumut de 100 pungi de bani, sumă imensă eliberarea din arest și obținerea domiciliului obligatoriu, la Kutias. Fără îndoială, meritul salvării familiei a fost cel al Habsburgilor, care știau de fondurile deținute de familie în băncile europene. Împăratul Romano-German carol al VI-lea a intervenit personal pentru eliberarea surghiuniților, în octombrie 1716.

Ce impuneau habsburgii turcilor

Se consideră că un element din contextul geopolitic al epocii a venit în ajutorul familiei greu-încercate înainte de octombrie 1716. În 5 august 1716, la aproape doi ani de la uciderea și martiriul Brâncovenilor, trupele imperiale rusești au înfrânt armata otomană în marea bătălie de la Petrovaradin. Este posibil ca între condițiile de după înfrângere,  turcii să fi fost nevoiți să elibereze ostatecii care au venit în țară, odată cu Ioan Mavrocordat, domnitor fanariot, învestit de sultan. De remarcat faptul că, atunci când a fost instalat primul domn fanariot, Ștefan Cantacuzino, în 1714, turcii nu i-au permis repatrierea, din cauză că se temeau de o posibilă revoltă sau de intervenția habsburgică, deoarece turcii nu aflaseră unde își ascunsese defunctul domnitor averile.

În 1718, habsburgii impuneau turcilor, la Passarowitz cedarea Banatului și a Olteniei, provincie în care familia Brâncoveanu avea numeroase posesiuni, moșii, ctitorise și reclădise mănăstiri. Să nu uităm nici de locul de origine al lui Constantin Brâncoveanu, ca și al domnitorului Matei Basarab, localitatea Brâncoveni, județul Olt, unde există Mănăstirea Brâncoveni.

Doamna Marica, energică și hotărâtă, a contiuat să administreze averea familiei, cu ajutorul autorităților imperiale habsburgice, reușind să recupereze averea imobilă (palate, moșii, fânețe, vii, mori, heleștee  etc). În iunie 1717, ea a oferit zestre fiecăreia dintre cele șapte fete, mulțumindu-și ginerii. Jumătate din averea rămasă a trecut-o pe numele nepotului Constantin (în vârstă de doar șapte luni la momentul mazilirii bunicului său), a cărui tutelă a obținut-o prin decizia Patriarhiei de la Constantinopol, iar restul a adminstrat-o până la moartea sa. În 1720 a reușit repatrierea rămășițelor soțului său, pe care le-a reînhumat la Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou din București. Avea să înceteze din viață în anul 1729.

Sursa foto: Basilica.ro