Un acord pentru Crăciun. Aceasta este ceea ce Londra și Bruxelles au oferit milioanelor de oameni angoasați de ideea de a nu ști ce va avea loc în viitorul lor, odată ce data de 31 decembrie a trecut. Aceasta marchează ieșirea efectivă a Regatului Unit din Uniunea Europeană.

Și, de câteva luni, negocierile au patinat asupra acordului post-Brexit care ar trebui să guverneze viitoarele relații comerciale și de securitate între cele două entități. Dar trebuie spus că relația dintre cele două blocuri nu a fost niciodată una simplă, dimpotrivă, scrie Le Point. Este comparată, mai degrabă, „cu doi soți care au dormit mereu separat”. Iată câteva date despre etapele principale ale relațiilor dificile dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană.

Integrarea Londrei în blocul european

9 august 1961 marchează prima candidatură de adeziune a Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (CEE), strămoșul UE, depusă de premierul conservator Harold Macmillan. La 14 ianuarie 1963, generalul Charles de Gaulle și-a impus veto-ul cu privire la intrarea insularilor în CEE, urmat de un al doilea, la 27 noiembrie 1967.

Abia la 1 ianuarie 1973 Regatul Unit a aderat la CEE, împreună cu Irlanda și Danemarca. În cele din urmă, la 5 iunie 1975, în timpul unui referendum privind menținerea țării în CEE, britanicii au votat „da” îm proporție de peste 67%.

Margaret Thatcher: Vreau banii înapoi

Sosirea „doamnei de fier” la conducere a schimbat tot. La 30 noiembrie 1979, prim-ministrul conservator Margaret Thatcher a cerut o reducere a participării britanice la bugetul european, folosind celebra expresie „I want my money back” („vreau banii înapoi”). O obține în 1984. În 1988 se va opune oricărei evoluții federale a construcției europene.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE