Bombardierul amfibiu supersonic, arma secretă care l-a făcut pe Putin de râs!

Astăzi hidroavioanele par un anacronism – niște mașini zburătoare drăguțe care transportă turiști în locuri îndepărtate precum Alaska. Dar în timpul Război Rece, aceste bombardiere plutitoare ar fi putut aruncat bombe nucleare asupra inamicului.

Hidroavioanele au avut întotdeauna un rol  militar. În Primul și al Doilea Război Mondial, au fost folosite pentru a verifica precizia și puterea de foc a crucișătoarelor și altor nave de luptă.

Avioanele cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Kawanishi H8K din Japonia, putea zbura 4.500 de mile peste Pacific. Înainte de a exista elicoptere de căutare și salvare, piloții doborâți de inamic și marinarii naufragiați scrutau zarea sperând să o zărească pe iubita lor  PBY Catalina, hidroavionul care survola apele pentru a-i salva.

Chiar dacă nu se putea găsi uniciun aerodrom pe nemărginitele ape ale Pacificului, un hidroavion  putea întotdeauna să se ancoreze lângă o mică insulă și să funcționeze ca bază aeriană plutitoare pentru o flotilă întreagă.

Mama lui Ceaușescu l-a învățat de bine, dar lui nu i-a păsat. „Nu trebuie iertat”

Exclusiv. Cum a încercat Dumitru Dumbravă să emoționeze instanța de la Curtea de Apel

După 1945, însă, hidroavioanele militare,  cu flotoarele lor împovărătoare (nu degeaba hidroavionul Catalina era poreclit Dumbo, la fel ca elefantul din filmul de desene animate difuzat în 1941 n.r.), au început să fie înlocuite de avioane cu raza lungă de acțiune sau chiar cu elicoptere. Cu toate acestea, ambele puteri au urmărit să dezvolte bombardiere strategice amfibii.

Rușii au reușit abia în utimii ani să producă un bombardier amfibiu cu adevărat redutabil, dar acum nu mai e nevoie de el. Ca să vă faceți o idee, americanii au renunțat să mai producă bombardierul strategic Martin P6M SeaMaster după numai câteva luni. Era 1959!