Actualitate
Bogdan Oprea, dezvăluiri teribile! Fostul purtător de cuvânt al lui Traian Băsescu, în sprijinul refugiaţilor
Sursa foto: Bogdan Oprea / facebook Vama Siret s-a transformat într-o poartă a speranței. Refugiații veniți din Ucraina își găsesc liniștea după ore de mers pe jos, iar temperaturile scăzute le îngreunează situația. Românii încearcă să îi primească cât mai bine și le-au pus la dispoziție mâncare, apă și toate cele necesare, inclusiv lapte praf. Există o mobilizare extraordinară la frontieră, însă asta nu le alină durerea din suflete. Vămile au deveni file de carte, cu povești impresionante, spuse printre lacrimi. Acest lucru l-a dezvăluit şi fostul purtător de cuvânt al lui Traian Băsescu, Bogdan Oprea
Poveștile refugiaților sosiți din Ucraina au smuls multe lacrimi voluntarilor prezenți la Vama Siret. Bogdan Oprea, cadru universitar și fost purtător de cuvânt în Cabinetul Ministrului la Ministerul Sănătății a scris o poveste extrem de impresionantă despre o noapte petrecută printre refugiați, în frig. După mai multe ore de mers cu mașina, a ajuns la Vama Siret, acolo unde lacrimile l-au poticnit de mai multe ori văzând oamenii care au lăsat totul în urmă doar pentru a-și proteja copiii din calea bombardamentelor.
„Peste Vama Siret, Suceava, se lasă o nouă dimineață friguroasă, în adieri scurte de vânt se resimt -7 grade Celsius… Am ajuns aici aseară după un lung drum de 9 ore de la București, presărat cu mai multe opriri pentru a rezolva din sarcinile de școală pe care plecarea mea le-a bulversat cu totul. Le mulțumesc prietenilor și familiei care m-au ținut la telefon aproape tot drumul; după noaptea precedentă, în care am dormit doar 3 ore din cauza pregătirilor, discuțiile cu ei m-au menținut alert și m-au ajutat să ajung cu bine.
Așa cum mă așteptam, primele ore la frontieră au fost cele mai grele. Am plâns de mai multe ori ascuns sub masca de protecție. Plâng și acum, când scriu aceste rânduri. Am văzut în multe momente lacrimi în ochi și la ceilalți colegi voluntari și pompieri, unii dintre ei care sunt aici deja de mai multe zile. Așa am înțeles că nu te poți obișnui cu tragedia care se întâmplă aici secundă de secundă. Absolut cutremurătoare sunt momentele când preiei mame cu copii în brațe care plâng speriați cu capul obosit lăsat pe umerii lor. În frigul tăios de afară, la ore adânci în noapte, după zile petrecute la coadă la frontiera ucraineană, plânsetul lor este cel mai cumplit lucru pe care-l poți auzi vreodată. Nu mi-l voi putea scoate din minte întreaga mea viața. Niciodată. Niciodată”, a scris Bogdan Oprea pe pagina sa personală de Facebook.
Povești impresionante de la Vama Siret
Bogdan Oprea spune o poveste impresionantă, despre oameni care au fost greu încercați de viață. Copiii din Ucraina au simțit ce înseamnă războiul, iar drumul către liniște îi istovește. Voluntarii ascultă povești impresionante și le este greu să își regăsească liniștea atunci când mers să se odihnească.
„Nu există pedeapsă suficient de dură pentru cei care produc această suferință, niciun animal de pe fața pământului nu este capabil să producă o astfel de durere unui copil din specia lui. Niciunul! Niciodată!
A fost o noapte în care am distribuit multe scutece și produse de igienă. „Is this from the Romanian people?”, m-a întrebat o femeie la vreo 35 de ani în timp ce-i întindeam un pachet de scutece și unul de șervețele igienice pentru bebeluși, apoi a izbucnit în plâns. Mama ei sau soacra s-a apropiat de mine, avea și ea lacrimi în ochi și o tristețe pe care o vrea ascunsă. Nu-și permitea să nu fie puternică.
Nu pot merge să dorm, deși frigul devine dureros. Cum să pot închide ochii când, la câteva sute de metri de mine, sunt copii care au petrecut încă o noapte într-un ger năprasnic sub cerul liber, într-o mulțime de oameni care așteaptă să plece, poate, pentru totdeauna din propria lor țară. Ieri-seară disperarea lor de a se salva din calea războiului și a morții s-a lăsat cu focuri de armă de avertizare din partea grănicerilor. Cum poți să-ți liniștești copilul într-un astfel de moment? Ce poți să-i spui, ca mamă, ca să-i oprești plânsul? Ce-i spui când întreabă unde este tatăl lui și când îl va putea strânge în brațe din nou? Ce?”, mai scrie Bogdan Oprea.
Recomandările noastre
