Bătălia de la Varnița și Muncelu, desfășurată între 15/28 august - 21 august/3 septembrie 2017, a constat într-o acțiune ofensivă a armatei germano-austro-ungare, care a fost oprită de armata română cu prețul unor pierderi grele, fiind pierdut și sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, ''Eroina de la Jiu''.

Pentru a veni în sprijinul Grupului Gerock care acționa pe valea Oituzului, comandamentul german a hotărât să atace cu flancul stâng al Corpului 18 armată în zona de joncțiune a armatelor 1 și 2 române. Astfel, cele două armate urmau să treacă la încercuirea forțelor române de sub comanda generalului Alexandru Averescu, se arată în ''Istoria militară a poporului român'', vol. V (Editura Militară, București, 1988), citată de AGERPRES.

La 9/22 august ordinele din partea comandantului Armatei 9 germane au fost clare, armata să cucerească Muncelul și înălțimile de la nord de acesta, ocupând comunicația ce duce la Răcoasa. În același timp, a solicitat Corpului 1 rezervă german renunțarea la încercarea de a mai cuceri Mărășeștii, pentru a se economisi forțele. Astfel, după o pauză de 8 zile, s-au realizat regrupări și completări de forțe și mijloace de luptă, inamicul reluând ofensiva.

În ziua de 15/28 august, Divizia 216 germană și Corpul alpin au atacat puternic pozițiile Corpului 8 rus, cucerind Muncelul și înălțimile cu cotele 395, 422 și 354. Situația gravă creată prin retragerea trupelor ruse a fost restabilită de regimentele 18 infanterie și 2 vânători, din Armata 2 română, care prin două contraatacuri simultane au reușit să oprească înaintarea inamicului pe aliniamentul Mangalaciu, cota 441. În continuare, forțele Armatei 1 române au încercat să elibereze terenul pierdut și să oprească definitiv înaintarea germană. Corpul 8 rus, împreună cu diviziile 9 și 13 române, 14 și 15 ruse, au executat repetate contraatacuri în sectorul dintre Irești și Muncelu, dar inamicul, puternic organizat la teren și dispunând de o numeroasă artilerie, a rezistat cu înverșunare, în ciuda marilor pierderi.

La 21 august/3 septembrie, generalul von Eben a ordonat încetarea ofensivei Corpului 18 armată german și trecerea la apărare pe întregul front al Armatei 9 germane, comunicând că terenul unde se continuă atacul este unui favorabil apărării, fără a aduce vreun succes. Astfel, trupele germane s-au consolidat pe aliniamentul general Varnița, marginea de est Muncelu, Panciu, Tișița, Doaga și în continuare pe Siret până la confluența acestuia cu Dunărea. În același timp, generalul Eremia Grigorescu, a hotărât încetarea acțiunilor ofensive pentru eliberarea terenului pierdut.

„Noaptea de 29-30 august a fost o noapte foarte agitată. Pe dealurile dintre Putna și Șușița și dincolo de Șușița, trupele se grăbesc să-și ocupe cele mai bune poziții de luptă. Se sapă în grabă șanțuri, se întind rețele de sârmă, artileria sosește în trapul cailor. Rachetele brăzdează întunericul nopții și înlesnesc prietenului ca și dușmanului să-și miște trupele spre punctele de mare primejdie. Se anunță o zi sângeroasă. Comandamentul român a înțeles gravitatea situației. Zilele grele de la Mărășești și Oituz au revenit, după o aparentă destindere. Ofensiva dintre Irești și Muncelu se arată ca o acțiune în stil mare, ca o reluare a bătăliei de la Mărășești. Trebuie să i se răspundă cu contramăsuri de importanță egală (...)„, conform cărții „Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916-1919”, de Constantin Kirițescu.

Generalul Alexandru Averescu și-a așezat trupele Diviziei a 3-a pe crestele dealurilor dintre Momâia, Irești și Varnița, în timp ce  trupele Diviziei a 216-a germane au atacat cu violență frontul Diviziei a 3-a române, pe o linie nord-sud, care încrucișa valea Șușiței, lângă Varnița. Luptele au fost descrise în cartea lui Constantin Kirițescu, „De cinci ori au reînnoit germanii atacurile, sub protecția violentului bombardament pornit din toate calibrele. Toate atacurile au ajuns la lupta corp la corp, la grenada de mână și la baionetă. Rău adăpostiți în tranșeele săpate sumar în timpul nopții, fără protecție eficace împotriva artileriei, soldații noștri au luptat cu vitejie și au rezistat cu eroism. Contraatacuri violente au aruncat înapoi pe dușmanul care se apropia prea mult de linia noastră (...) În fruntea companiei sale, pe care o conducea la contraatac, a căzut căpitanul Petre Ștefănescu din Regimentul 2 vânători.”

Un ultim atac dat seara a fost respins de trupele române, satul Varnița a fost reocupat, iar armata și-a păstrat toate pozițiile. Totul cu pierderi mari pentru armată, Divizia a 3-a română înregistrând în primele două zile de luptă din luna septembrie 596 de morți, 823 răniți și 253 dispăruți. În același timp, grupul de divizii român general I. Popescu își desfășura mișcarea ofensivă de la nord la sud, pe platoul Muncelului. Grupul de divizii avea ca prim obiectiv o linie care trecea prin Muncelu, iar ca al doilea obiectiv, linia Mangalaciu — dealul Podișu — sudul satului Muncelu. Acțiunea a fost condusă de diviziile 9 și 13 române, intercalate între Corpul 8 rus, aflat la stânga, și Divizia a 3-a română, aflată la dreapta.

În dimineața zilei de 3 septembrie bombardamentul artileriei române a durat două ore, de la 6.00 la 8.00. Atacul de infanterie a fost început de trupele Brigăzii a 26-a din Divizia a 13-a , asupra satului Muncelu și a împrejurimilor acestuia, urmat de Regimentul 57 din Divizia a II-a, atacul desfășurându-se anevoios, conform lui Constantin Kirițescu, „Terenul urcă în pantă și e desfundat de obuze; ploaia din zilele trecute a umplut cu apă și cu noroi toate gropile. Înaintarea trupelor se face cu mare greutate. Artileria dușmană de toate calibrele trage un nimicitor foc de baraj, iar din casele din marginea satului, transformate în cuiburi de mitraliere, se împânzesc gloanțele peste atacatorii ce înaintează în terenul descoperit. Val după val cad românii, secerați.”

Bătălia de la Varnița și Muncelu fusese lansată de germani cu speranța unei victorii în fața armatelor române și ruse, dar speranța s-a prăbușit însă în asalturile zadarnice de pe dealul Porcului și bătălia și-a schimba aspectul. Germanii au fost nevoiți să se țină în defensivă, pentru a rezista asalturilor pe care românii, trecuți la ofensivă, le-au dat pe platoul Muncelului. Bătălia a luat sfârșit prin constatarea că niciunul dintre adversari nu poate rupe echilibrul tactic stabilit între cele două armate.

Sursa: AGERPRES