Primul presupune posibilitatea utilizării Drumului Maritim de Nord, care reprezintă cea mai scurtă cale maritimă dintre partea europeană a Rusiei și Orientul Îndepărtat. Legislația rusească îl definește ca fiind „unica cale națională de transport a Rusiei în Arctica”.

Drumul Maritim de Nord a fost deschis navigației internaționale în 1991. Însă numai după 15 ani, ca urmare a topirii ghețurilor Arcticii, acest traseu a început să atragă companiile străine. Avantajele utilizării Drumului Maritim de Nord pentru transportul de tranzit sunt următoarele:

• economisirea combustibilului;

• scăderea duratei cursei diminuează cheltuielile pentru plata salariilor personalului și diminuează costul transportului de mărfă;

• lipsește taxa pentru trecerea vasului (spre deosebire de Canalul de Suez);

• lipsește coada (ca în cazul Canalului de Suez);

• este absent riscul unui atac al piraților.

În 2012 se presupunea că fluxul de mărfuri pe Drumul Maritim de Nord ar putea crește în perioada 2012 – 2019 de zece ori, iar în viitor – de douăzeci de ori, până la 50 de milioane de tone pe an. Soarta Drumului Maritim de Nord depinde în mare măsură de valorificarea resurselor minerale prospectate în zona lui. În partea cea mai cunoscută a regiunii – în zona arctică a Rusiei – sunt concentrate, de asemenea, bogate zăcăminte de nichel, cupru, cărbune, aur, uraniu, wolfram și diamante.

În zona adiacentă Arcticii se găsesc și importante rezerve de gaze, deja puse în valoare. Potrivit estimărilor președintelui Rusiei, Vladimir Putin, valoarea totală a mineralelor utile concentrate în regiunea arctică a Rusiei este de aproximativ 30 de trilioane de dolari, motiv pentru care Rusia consideră că Arctica este a sa. Din acest motiv Rusia este interesată de utilizarea exclusivă a Drumului Maritim de Nord.

Începând cu 2019, militarii străini trebuie să aducă Rusiei la cunoștință planurile de a trece prin Drumul Maritim de Nord în termen de 45 de zile, trebuie să ia pe nave piloți ruși și să comunice numele navei sau al vasului, principalii parametri ai acestuia, titlul militar și numele căpitanului.

Cu toate acestea, scrie publicația online chinezească „Sohu”, unul dintre principiile călăuzitoare ale oricăror acțiuni ale SUA și ale țărilor NATO în Oceanul Înghețat de Nord va fi acela de a se opune legislației rusești de stat care, în opinia acestor țări, are un caracter extrem de restrictiv în raport cu acțiunile în apele arctice, în temeiul Articolului 234 din Convenția ONU pentru dreptul maritim. În conformitate cu situația actuală, Rusia consideră că Drumul Maritim de Nord-Est (cunoscut în Rusia ca Drumul Maritim de Nord) trece prin apele sale teritoriale, de aceea dreptul tradițional la libertatea navigației nu funcționează aici.

Dimpotrivă, în Rusia a fost adoptată o serie de legi care practic exclud dreptul la libertatea navigației, limitând lucrările de construcție, navigația maritimă și solicitările de licențiere. Trebuie remarcat faptul că aceste legi sunt în mare măsură similare cu legile Canadei. La fel ca și Rusia, Canada, în baza Articolului 234 din Convenția ONU privind dreptul maritim, a stabilit o lege de stat care limitează tranzitul navelor în apele sale arctice.

Toți acești factori determină începutul unei noi spirale a concurenței în Arctica între Rusia și SUA. De remarcat faptul că Trump a atras în repetate rânduri atenția asupra importanței, pentru SUA, a acestei părți a Planetei și, uneori, a făcut acest lucru într-o formă foarte originală, ca să nu spunem șocantă. Să ne amintim declarația făcută de președintele Trump în august 2019, referitoare la faptul că Statele Unite sunt gata să cumpere de la Danemarca insula Groenlanda, inclusiv pentru că se pare că pentru danezi este foarte scump să întrețină acest teritoriu.

Publicația „Sohu” remarcă faptul că SUA au reluat recent patrularea în Marea Barents. În Rusia, aceste acțiuni sunt apreciate ca o demonstrație fără precedent a forței Statelor Unite și a aliaților lor pe linie NATO de la sfârșitul ‘Războiului Rece’. Problema este că forțele maritime militare americane se pregătesc să efectueze o operațiune de asigurare a libertății navigației în Arctica, operațiune care va amenința interesele economice și securitatea națională a Rusiei. Moscova însă consideră cea mai mare parte a Mării Barents ca făcând parte din apele sale teritoriale.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE