Un nou studiu sugerează că oamenii din Scandinavia ar fi folosit bărci construite din piei de animale pentru pescuit, vânătoare și comerț. Cunoscut sub numele de Pitted Ware Culture (PWC), acest grup neolitic de vânători-culegători a trăit în Scandinavia între 3500 și 2300 î.Hr.

Grupul este bine cunoscut pentru ceramica sa. Aceasta prezintă vase cu fundul plat, stilizate cu linii orizontale tăiate în lut înainte de ardere. Ei erau vânători pricepuți în domeniul maritim, în special în ceea ce privește vânătoarea de foci.

Bărcile oamenilor din Scandinavia

Arheologii cred că oamenii din Scandinavia ar fi folosit pielea acestor mamifere pentru a construi ambarcațiuni. Totodată, uleiul focilor ajuta la întreținerea bărcilor.

„Știm că acești oameni vânau o mulțime de foci. Lucrul reiese din cantitatea mare de oase de focă pe care o găsim în siturile pe care le-au locuit. Focile erau, de asemenea, unele dintre cele mai bune animale pentru fabricarea bărcilor. Știm că inuiții (n.r. un grup indigen care trăiește în Canada, Groenlanda și Alaska) aplicau ulei de focă ca pas esențial în impermeabilizarea bărcilor. Știm că PWC aveau cantități mari de ulei de focă, care pot fi găsite în siturile arheologice. Cercetătorii au analizat interioarele mai multor vase și au găsit urme de reziduuri lipidice din uleiul de focă”, a declarat autorul principal al studiului, Mikael Fauvelle, cercetător în cadrul Departamentului de Arheologie și Istorie Antică de la Universitatea Lund din Suedia.

Accesul la bărci ar fi fost vital pentru supraviețuirea oamenilor din Scandinavia. Cultura era dependentă de pescuit. Ei trăiau într-o zonă delimitată de mai multe ape, inclusiv Marea Baltică și Marea Nordului.

„Ei se deplasau și făceau comerț destul de des cu alte grupuri. Călătoreau adesea din Gotland (n.r. o insulă din ceea ce este acum Suedia) în Åland (n.r. un arhipelag la sud), care este foarte departe. Ei ar fi fost în ocean, călătorind pe mari întinderi de apă”, a spus Fauvelle.

Cercetătorii cred că bărcile primitive, cum ar fi canoele făcute din bușteni scobiți, ar fi fost ineficiente pentru a călători sute de kilometri prin ape deschise.

„Acești oameni trebuiau să vâslească în lung și-n lat pentru a vâna, pescui și face comerț”, a declarat Fauvelle, adăugând că bărcile din piele de focă ar fi fost suficient de rezistente pentru această sarcină.

Cât de importante erau bărcile pentru acești oameni

De fapt, bărcile ar fi fost suficient de mari pentru a transporta până la aproximativ 10 oameni în același timp, dar și animale, inclusiv căprioare, urși și vite.

Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că au găsit puține dovezi fizice ale bărcilor în sine. Aceștia au descoperit fragmente mici de-a lungul anilor în situri din nordul Suediei. Acestea „pot reprezenta dovezi directe ale utilizării bărcilor din piele în neolitic”, au scris autorii în studiu.

Poate că „cea mai puternică dovadă” este arta rupestră care înfățișează oameni călătorind cu barca. Unele dintre desene includ detalii ale navelor echipate cu suporturi pentru harpoane care seamănă cu capete de animale, conform livescience.com.

„Am găsit desene care sunt comparabile cu bărcile etnografice din piele realizate astăzi și reprezentări ale unor bărci dreptunghiulare care sunt translucide și dezvăluie coastele sau structura ambarcațiunii”, a spus el.

Desenele oferă dovezi că oamenii din Scandinavia erau constructori de ambarcațiuni desăvârșiți. Ei înțelegeau „tehnologiile de navigație”. De asemenea, aceștia ar fi folosit „ambarcațiuni avansate” pentru a călători între diferite insule.