Călătoria cu avionul nu mai este de multă vreme un lux sau ceva ieșit din comun. Oameni de toate felurile, din toate țările apelează la acest mijloc de transport, aerian, care acoperă distanțe foarte mari într-un timp relativ scurt. În zilele noastre ni se pare ceva normal ca un avion să aibă hublouri și să aibă formă ovală. Puțini au semne de întrebare legat de acest lucru.

Călătoria cu avionul este considerată mai sigură decât cea cu trenul sau cu mașina, chiar dacă se ridică la înălțimi foarte mari și atinge viteze uriașe. Siguranța pasagerilor și a echipajului a fost una dintre provocărille cărora au trebuit să le facă față inginerii și tehnicienii care au construit avioanele de transport persoane, Iar forma ovală a hublourilor a reprezentat soluția unei astfel de probleme.

La început avioanele, fie că erau de transport marfă sau de pasageri, nu aveau ferestre decât în cabina piloților. Nu se considera important ca pasagerii să admire peisajele din exterior, De altfel, scopul acestora era să-i transporte pe oameni pe distanțe lungi, în timp cât mai scurt. Confortul celor care apelau la serviciile companiilor aviatice nu era luat în considerare.

Pe măsură ce avioanele au continuat să se îmbunătățească și să atingă viteze ori înălțimi de zbor din ce în ce mai ridicate, a fost nevoie de măsuri sporite de siguranță. Inginerii au conceput cabine presurizate pentru confortul și siguranța pasagerilor, astfel încât călătoria cu avionul să nu devină un coșmar, după cum relatează North Central Institute.

Primele zboruri de linie ale unor avioane cu reacție au avut loc la început anilor `50, cu aparate care aveau ferestre pătrate. Doar că lucrurile s-au schimbat după două accidente în care au murit în jur de 50 de persoane. Experții au descoperit că forma ferestrelor reprezintă un pericol pentru siguranța zborului. Astfel, din cauza unghiurilor drepte, presiunea din cabină se concentra pe colțurile ferestrelor.

În urma experimentelor s-a constatat că presiunea era de două sau chiar de trei ori mai mare pe ferestre decât pe restul fuselajului, iar acest lucru provoca fisuri în fuselaj. Colțurile ascuțite ale ferestrelor au supus metalul unei tensiuni suplimentare ceea ce a dus la dezintregrarea avionului în aer.

Cum s-a ajuns la hublouri ovale

Din acest motiv au fost preferate, după analize și experimente repetate, hublourile cu margini rotunjite. În cazul lor, pentru că nu există colțuri, nu există nici punct în care să se concentreze presiunea și este distribuită uniform pe suprafața aparatului în zbor.

În timp, tehnicienii au descoperit și alte puncte sensibile ale aparatelor aeronautice pe care le-au corectatt. Nu doar forma ferestrelor avionului s-a schimbat, ci și materialele din care au fost construite. Hublourile nu sunt din sticlă ci dintr-un material acrilic, mai durabil.

Fiecare hublou este format din trei straturi, cel de la exterior fiind mai gros, ca să facă față presiunii externe. Apoi, există un alt strat gros în care este un mic orificiu. Este vizibil oricui se uită pe geam. Orificiul ajută la echilibrarea presiunii din exterior cu cea din interior. Stratul din interior este cel mai subțire, deoarece trebuie să reziste doar la presiunea internă a aeronavei.