În ianuarie 2021, Fondul Mondial pentru Natură (WWF) a publicat un raport privind problema defrișărilor la nivel mondial.

Acest raport conține și date despre locurile de pe Terra unde păduri întregi au dispărut sub lamele drujbelor și a utilajelor muncitorilor forestieri care au defișat la modul barbar pădurile. Și în România, acest fenomen al defrișărilor barbare a pădurilor continuă cu largul concurs al autorităților.

Studiul a concluzionat că 106 milioane de acri, adică 43 de milioane de hectare de pădure din întreaga lume au dispărut în ultimii 13 ani.

„Natura este în cădere liberă, iar clima noastră se schimbă periculos - protejarea pădurilor prețioase, precum cea amazoniană, este o parte vitală a soluției la această criză globală. Pădurile planetei sunt plămânii planetei noastre, inhalând dioxidul de carbon atmosferic (CO2) și expulzând oxigenul respirabil. Această capacitate de a absorbi CO2 înseamnă că pădurile acționează ca niște rezervoare de carbon și stochează CO2 din atmosferă, reducând impactul negativ pe care acest gaz cu efect de seră îl poate avea asupra încălzirii globale”, a declarat Tanya Steele, director executiv la Fondul Mondial pentru Natură.

Un exemplu se referă la pădurea tropicală amazoniană care stochează aproximativ 1,3 miliarde de tone metrice, în fiecare an, informează BBC.

Cu toate acestea, datorită creșterii populației și a creșterii cererii de resurse, cum ar fi combustibilul, alimentele și terenurile, defrișările fac ravagii în pădurile din întreaga lume. De exemplu, 12 milioane de hectare de hectare de pădure tropicală au dispărut numai în 2020, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Maryland.

Indonezia și-a ”ras” pădurile

Indonezia reprezintă doar 1% din suprafața terestră a Pământului, dar pădurile tropicale care acoperă cele 18.000 de insule ale țării găzduiesc zece la sută din speciile de plante de pe planeta noastră, potrivit NASA.

Un alt loc unde s-a defrișat barbar este Papua Noua Guinee. Aici, între 2001 și 2020 s-au tăiat peste 1,7 milioane de acri, adică aproximativ 666.000 de hectare de pădure, ceea ce echivalează cu aproximativ 546 de milioane de tone (495 de milioane de tone metrice) de emisii de CO2, potrivit Global Forest Watch.

Uleiul de palmier duce la distrugerea pădurilor

Plantațiile de palmieri reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa Insulei Borneo. Principala parte a insulei din arhipelagul indonezian, în care pădurile sunt încă intacte, acoperind o suprafață de mărimea statului Utah. Fiind o sursă ieftină de ulei pentru alimente și combustibil, uleiul de palmier este o marfă foarte populară în Indonezia. Cu toate acestea, uleiul de palmier a dus, de asemenea, la pierderea a cel puțin 39% din pădurea de copaci din Borneo, potrivit Reuters.

Mai mult de 90% din producția globală de ulei de palmier este produsă în Malaezia și Indonezia. Ca urmare, nenumărați copaci au fost tăiați pentru a face loc plantațiilor de palmieri.

Desigur, activitatea umană nu este singura amenințare la adresa pădurilor indoneziene. Pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească, incendiile de vegetație par să le urmeze exemplul. În 2019, incendiile de vegetație au distrus 8.575 km pătrați, din jungla din Borneo, eliberând în atmosferă aproximativ 690 de milioane de tone de dioxid de carbon între august și octombrie.

Pădurea amazoniană este distrusă sistematic

Gran Chaco este a doua cea mai mare pădure din America de Sud și este un punct fierbinte pentru fauna sălbatică, oferind habitat pentru aproximativ 3.400 de specii de plante, 500 de specii de păsări și aproximativ 150 de specii de mamifere.

Pădurea care se întinde pe o suprafață de aproximativ 650.000 de kilometri pătrați a fost supusă ani de zile defrișărilor pentru dezvoltarea agriculturii.

Între 2010 și 2018, peste 29.000 de km pătrați de pădure au fost transformate în terenuri agricole cultivate cu soia și ferme de animale, potrivit NASA. Imaginea din satelit arată o porțiune de pădure din provincia Salta din nordul Argentinei care a fost defrișată și înlocuită cu câmpuri.