Într-un amplu interviu intitulat ”Amintiri din activitatea de Securitate și Gardă”, unul dintre ofițerii care s-au ocupat de protecția lui Nicolae Ceaușescu, generalul Mihai Țibuleac, povestește un episod rămas nelămurit din istoria comunismului românesc.

Este vorba de accidentul de circulație care l-a scos pe Ion Gheorghe Maurer din prim-planul politicii românești.

Interviul a apărut în Vitralii – revista Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din SRI.

Generalul spune că șefii Securității din acea perioadă credeau că accidentul fusese, de fapt, un asasinat, comandat de sovietici, ca urmare a ”despărțirii de stalinism” din 1964, condamnarea invadării Cehoslovaciei, în 1968, și alte gesturi de ”independență” ale conducerii României Socialiste.

”Intervenția brutală a lui Vasile Patilineț a accentuat suspiciunea că accidentul a fost provocat de serviciile de informații sovietice și ungare”

”Colonel (r) dr. Aurelian V. David: Ați executat misiuni în cadrul acelei unități vreme de 4 ani, între 1968 – 1972. Din câte cunosc, în activitatea unităţii din care ați făcut parte nu au apărut probleme deosebite până în anul 1970, când primul ministru Ion Gheorghe Maurer, venind spre Bucureşti de la o vânătoare, pe un timp nenorocit, cu ploaie şi ceaţă, a avut un accident stupid de circulaţie, soldat cu fracturi.

Ion Gheorghe Maurer a fost internat în spitalul „Elias”, iar incidentul a pus pe jar toată conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Ce știți despre acel incident și ce consecințe a avut? Ce măsuri disciplinare au fost luate împotriva ofițerilor care l-au însoțit?

General de brigadă (r) Mihai Viorel Țibuleac: Se știe că Primul Ministru Ion Gheorghe Maurer era pasionat de vânătoare. Însoțitorii erau obligați să-l urmeze în permanență, indiferent de anotimp și vreme. În același timp, atât Maurer, cât și Bodnăraș nu prea țineau cont de disciplina de partid atunci când intenționau să se deplaseze în teritoriu.

Cei doi au fost principalii susținători ai aducerii lui Nicolae Ceaușescu la putere în defavoarea celor doi contracandidați, respectiv Gheorghe Apostol și Alexandru Drăghici. Ambii i se adresau Secretarului General extrem de familiar, cu apelativul „Nicu”, iar Maurer își permitea deseori să-i dea sfaturi și să facă observații ironice la unele decizii ale lui Nicolae Ceaușescu.

Ceea ce s-a întâmplat a fost un accident stupid, atât din cauza neatenției, cât și a vremii nefavorabile. Din ordinul ministrului Afacerilor Interne, Vasile Patilineţ, toţi ofiţerii şi subofiţerii care l-au însoţit în momentul respectiv au fost trecuţi în rezervă. Apoi au fost rapid „băgaţi în anchetă”, urmând să li se întocmească dosar penal, în cel mai bun caz pentru „încălcare de consemn” şi pentru „neglijenţă în serviciu”.

Precizez că atât Nicolae Pleșiță, cât și primul-adjunct, colonelul Dumitru Marin, au considerat că accidentul a fost provocat de sovietici, interesați să-l lichideze pe Ion Gheorghe Maurer pentru că a fost artizanul deciziei strategice prin care România a început mișcarea de eliberare de sub tutela U.R.S.S.

Accidentul de circulație a produs o mare tensiune în rândul ofițerilor Direcției, iar intervenția brutală a lui Vasile Patilineț a accentuat suspiciunea că accidentul a fost provocat de serviciile de informații sovietice și ungare. Eu știu despre acel accident doar din relatările ulterioare ale ofițerilor care au fost de față. La intervenția lui Ion Gheorghe Maurer, ofițerii și subofițerii anchetați au fost lăsați în libertate, cazul a trecut în tăcere..., iar fostul prim-ministru a fost trecut pe linie moartă...”