La ce cea de-a șasea ediție a Conferinței Internaționale de Apărare Planetară care are loc la Washington s-a discutat despre felul în care agenția spațială americană NASA și comunitatea internațională ar gestiona situația în cazul în care un asteroid ar lovi Pământul. La această conferința participă reprezentanți din Italia, Germania, Franța, Rusia, Israel, China şi alte state, informează DPA şi AFP.

Un asteroid cu diametru între 100 și 300 de metri a fost detectat cu ajutorul unui telescop. Acesta străbate sistemul nostru solar cu o viteză de 14 kilometri pe secundă și este la  57 de milioane de kilometri de Pământ. Astronomii estimează că există 1% riscul ca acesta să intre în coliziune cu planeta noastră la 29 aprilie 2027. Acesta este scenariul sumbru dezbătut de cei 300 de astronomi, oameni de știință, ingineri și experți în situații de urgență cu ocazia Conferinței Internaționale de Apărare Planetară, informează agerpres.ro 

„Nu este Hollywood” a transmis Jim Bridenstine, în deschiderea conferinței organizată de Academia Internațională de Astronautică (IAA) în perioada 29 aprilie - 3 mai în campusul Universității Maryland din College Park.

Faptul că Pământul ar fi nevoit să se apere la un moment dat de impactul cu un asteroid nu era văzut ca un scenariu plauzibil. Asta până când la data de 15 februarie 2013, un meteorit a arătat că acest lucru ar putea deveni realitate. În acea zi, un asteroid de 20 de metri a apărut de nicăieri şi a explodat la intrarea în atmosfera terestră, la 23 de kilometri deasupra orașului rus Celiabinsk. Locuitorii aflați pe o arie de 60 de kilometri au simțit căldura exploziei. Ferestrele a mii de clădiri s-au fărâmat, iar aproximativ o mie de oameni au fost răniți.

„Partea bună a ceea ce s-a întâmplat la Celiabinsk este că a crescut nivelul de conștientizare a publicului larg şi a factorilor de decizie", a afirmat Detlef Koschny, codirector al biroului de apărare planetară al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Doar asteroizii a căror orbită îi va aduce la mai puţin de 50 de milioane de kilometri de Pământ reprezintă un interes din acest punct de vedere. Astronomii îi descoperă în fiecare zi - peste 700 doar în acest an şi 20.001 în total, a explicat Lindley Johnson, reprezentant al biroului NASA pentru apărarea planetei, creat în 2016.

Printre cei mai periculoși asteroizi se numără o rocă numită 2000SG344, cu un diametru de aproximativ 50 de metri. Riscul ca acesta să se prăbușească pe Pământ în următorii 100 de ani este evaluat la 1 din 2.096, potrivit ESA.

Majoritatea acestor corpuri cerești au dimensiuni mici, însă 942 măsoară peste un kilometru, a precizat astronomul Alan Harris care a subliniat totodată că mulţi asteroizi sunt încă necunoscuţi. „Majoritatea sunt 'parcaţi' în spatele Soarelui!, a spus specialistul.

Principalele instrumente optice care detectează astfel de asteroizi sunt telescoapele americane din Arizona şi Hawaii.

ESA a instalat un telescop în Spania şi vizează amplasarea altora în Chile şi Sicilia. Numeroşi astronomi susţin instalarea unui telescop în spaţiu deoarece de pe Pământ nu pot fi observate obiectele aflate de cealaltă parte a Soarelui.

Conferinţa din această săptămână se concentrează asupra modului în care lumea ar răspunde acestei ameninţări. Telescoapele ar trebui mai întâi îndreptate către obiectul spaţial pentru a calcula cu exactitate viteza şi traiectoria sa, observaţiile iniţiale fiind grosiere. Opţiunea este apoi binară: devierea sau evacuarea.

În cazul în care corpul ceresc este mai mic de 50 de metri, consensul la nivel internaţional este evacuarea regiunii vizate de impact. În opinia lui Detlef Koschny, cu două săptămâni înainte de coliziune se poate anticipa ţara afectată, iar cu câteva zile înainte se poate şti cu precizie de câteva sute de kilometri locul impactului.

Însă, dacă este vorba despre asteroizi mai mari, nu se trimite o bombă atomică - aşa cum se prezintă în filmul "Armageddon" - deoarece pot rezulta fragmente la fel de periculoase, ci ar putea fi lansat un dispozitiv pentru devierea asteroidului. NASA intenţionează să testeze această opţiune în 2022, în cazul unui asteroid real, de 150 de metri, în cadrul misiunii DART.

Rămâne însă problema politică, a subliniat Romana Kofler de la Biroului ONU pentru afaceri Spaţiale: "Care ar fi autoritatea decizională?"

„Consensul a fost până acum acela de a nu răspunde la această întrebare”, a precizat Kofler.

Indiferent de situație, Consiliul de Securitate al ONU va fi sesizat, însă rămâne deschisă întrebarea dacă statele bogate care nu ar fi ţinta 2000SG344 sau a unui alt asteroid ar dispuse să finanțeze o astfel de misiune, notează AFP. 

Sursa foto: Sputnik