Invitatii EVZ
Amplificarea prezenței militare ruse în Republica Moldova după alegeri: Declarație politică sau amenințare reală
Denis Cenusa / sursa foto: Twitter
Din cuprinsul articolului
La începutul lunii iunie, prim-ministrul moldovean, Dorin Recean, a anunțat probabilitatea transferului a 10.000 de soldați ruși în Republica Moldova, în cazul în care forțele politice pro-ruse vor câștiga alegerile parlamentare din septembrie 2025. Această declarație a stârnit îndoieli cu privire la plauzibilitatea acestui scenariu în interiorul țării, dar și în străinătate. Publicul moldovenesc este deja obișnuit cu amenințările probabilistice rusești, prezentate frecvent de guvernul de la Chișinău.
Există o predispoziție negativă față de acțiunile rusești împotriva Republicii Moldova, care se bazează pe experiențe nefaste legate de securitatea energetică, comerțul exterior sau reglementarea conflictului transnistrean. Există dovezi suficiente și repetitive de-a lungul mai multor decenii pentru a justifica necesitatea unei stări de alertă sporită în rândul moldovenilor cu privire la o Rusie care (poate) recurge la măsuri punitive. Republica Moldova s-a aliniat, de asemenea, poziției europene și ucrainene împotriva agresiunii militare și hibride ruse. Astfel, implementarea unui regim amplu de sancțiuni și articularea unei diplomații coordonate cu Occidentul pentru izolarea Rusiei la nivel regional și internațional, la care s-a alăturat și Chișinăul, alimentează dorința de revanșă a Moscovei.
De asemenea, afirmația despre posibilitatea sosirii a 10.000 de soldați ruși în Republica Moldova este promovată de actualul guvern într-un context de incertitudine internă și externă. Pe de o parte, structura post-electorală a parlamentului moldovenesc va dezavantaja sincronizarea actuală a procesului decizional, ajustat la strategiile geopolitice ale UE/Occident în Europa de Est. În schimb, viitorul guvern ar putea fi preluat de coaliții politice, ceea ce ar exclude Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) din procesele decizionale, copiind modelul politic aplicat de PAS împotriva actualei opoziții în perioada 2021-2025.
Pe de altă parte, pe plan extern, negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia nu vor fi în niciun caz finalizate înainte de alegerile parlamentare moldovenești de la sfârșitul lunii septembrie. Menținerea ritmului actual al agresiunii rusești sau intensificarea acestuia va perpetua costurile pentru economia și populația moldovenească. Într-un context electoral, incertitudinea privind capacitatea Ucrainei de a se apăra împotriva înaintării rusești ar putea favoriza opoziția, a cărei ofertă adresată alegătorilor include, printre altele, eliminarea restricțiilor economice, financiare și energetice față de Rusia, ca sursă de relansare economică. Deocamdată, efectul combinat al incertitudinilor interne și externe permite ca scenariul „10.000 de soldați” să fie luat în serios la Bruxelles și în alte capitale europene, dar și de alegătorii PAS din țară și din diaspora.
Instrumentalizarea contextului geopolitic incert
Atmosfera relațiilor bilaterale moldo-ruse din trecut și prezent generează convingeri politice ferme că viitorul ar putea fi țesut cu multiple riscuri. Strategiile de apărare și securitate națională adoptate de PAS pentru perioada 2023-2024 specifică clar că Rusia și dependențele sale prezintă pericole pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Prin urmare, s-a creat un nivel ridicat de așteptare a unei politici agresive din partea Rusiei, având în vedere experiența tragică actuală din Ucraina.
Factorul anterior și complicațiile tangibile (embargouri comerciale, politici restrictive pentru imigranții moldoveni, stagnarea conflictului transnistrean, manipularea aprovizionării cu gaze naturale etc.) manifestate anterior în relațiile moldo-ruse pe parcursul a trei decenii se ciocnesc cu realitățile socio-economice adverse din țară. În acest sens, o categorie de cetățeni percepe amenințarea rusească ca fiind realistă, chiar dacă în alte ocazii avertismentele oficiale pe aceeași temă nu s-au materializat. Iar o altă categorie este mai preocupată de dificultățile economice, care au efecte semnificative nu într-o realitate probabilă, ci în cea imediată.
Deși anunțul de „10.000 de soldați” a fost făcut în afara țării, ecoul său a reverberat în sursele media moldovenești, existând confirmări ale unui astfel de risc și de la alți exponenți ai puterii. Intrarea soldaților ruși în țară pe calea aerului este practic imposibilă, deoarece Ucraina și România ar putea închide spațiul aerian.
În cazul venirii la putere a unor forțe moderate în raport cu Rusia, atât Ucraina, cât și România ar putea solicita autorităților moldovene lista pasagerilor care sosesc cu zboruri directe din Rusia. Dacă persoane cu pregătire militară din Rusia ar încerca să folosească Turcia (sau Armenia, Azerbaidjanul etc.) ca teritoriu de tranzit, NATO, UE și România ar putea solicita partenerilor lor turci (etc.) să verifice pasagerii, mai ales dacă există solicitări din partea Kievului. Facilitarea trimiterii forțelor rusești ar putea provoca sancțiuni împotriva unor țări terțe. Un guvern moldovean care favorizează Rusia în detrimentul îngrijorărilor ucrainene ar trebui să se angajeze într-o schemă hibridă de introducere a soldaților ruși pe teritoriul moldovean. Într-o oarecare măsură, o astfel de schemă s-ar asemăna cu „contrabanda” de refugiați și imigranți ilegali din Orientul Mijlociu, facilitată de autoritățile beloruse și ruse împotriva Poloniei, Lituaniei și Estoniei începând cu 2021.
Scenariile legate de transferul a „10.000 de soldați” în Republica Moldova trebuie să țină cont de incertitudinea geopolitică regională, dar și de interesul viitorului guvern moldovean de a evita o posibilă izolare de către România și Ucraina, precum și dezghețul conflictului transnistrean și extinderea activităților militare dincolo de granițele Ucrainei.
Scenariul 1. Avertismentul despre „10.000 de soldați” constituie o amenințare reală. Autoritățile moldovene folosesc acest mesaj pentru a mobiliza alegătorii și diaspora din Occident, unde informațiile despre această amenințare au fost promovate pe scară largă. Dacă acest scenariu are un nivel ridicat de probabilitate, atunci se admite că România și Ucraina ar putea eșua în a opri transferul de soldați ruși în Republica Moldova, cu destinația finală – regiunea transnistreană.
Scenariul 2. Deși pare realist, decurgând din agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei, amenințarea este exagerată pentru etapa actuală a războiului din regiune. Un guvern la Chișinău care pledează pentru restabilirea relațiilor cu Rusia va trebui să aprobe sosirea soldaților ruși, ceea ce ar genera riscuri majore pentru situația deja fragilă din regiunea transnistreană. Cu toate acestea, deși SUA facilitează negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia, procesul se prelungește, iar Ucraina se poate simți amenințată. Orice semn al unei prezențe militare ruse sporite în Transnistria va încuraja Ucraina să elimine preventiv riscurile de securitate prin mijloace militare. Prin urmare, inițierea unui astfel de scenariu ar dezavantaja Rusia, elitele transnistrene separatiste și guvernul de la Chișinău (inclusiv dacă este pro-rus).
Scenariul 3. Amenințarea a „10.000 de soldați” este mai degrabă o declarație politică exagerată. Chiar dacă probabilitatea unor amenințări hibride din partea Rusiei este considerabilă, cel puțin până la sfârșitul războiului din Ucraina, trimiterea de forțe rusești deghizate este o operațiune cu un nivel dificil de implementare. România, Ucraina și Turcia (și/sau Armenia și Azerbaidjanul) vor colabora cu partenerii NATO-UE pentru a preveni materializarea unui astfel de scenariu. Scopul unei astfel de coordonări va fi excluderea situației în care conflictul transnistrean se dezgheață, iar războiul trece granițele ucrainene, ceea ce va reprezenta o multiplicare a amenințărilor la adresa securității NATO și UE. În orice caz, la nivelul unei declarații politice, invocarea riscului a „10.000 de soldați ruși” poate avea efecte electorale pentru actorii politici care susțin guvernul de la Chișinău, al cărui scop este mobilizarea masivă a electoratului din diaspora aflată în statele UE.
