Amintiri din Epoca de Aur: Prăpădul care a lovit ŢARA în primăvara anului 1970. Martor la „Marea Inundaţie”

„La începutul lunii mai 1970, în câteva zile a curs pe pământ apa cât într-o lună”, potrivit relatărilor vremii. Inundaţiile din anii ’70 au fost cele mai grave din istoria României.

Au provocat revărsarea apelor râurilor Someş, Mureş, Olt, Siret cu afluenţii lor. Cel puţin 1.500 de localităţi au fost devastate de apele revărsate ale Someşului în 1970.

Liviu Popa are 70 de ani şi îşi aduce aminte despre "Marea Inundaţie", cum numeşte el prăpădul care a lovit ţara în primăvara anului 1970. "Toată partea de vest a ţării a fost lovită. A fost dezastru".

Deplasare masivă

Zodiile care își vor îndeplini visul până la sfârșitul lui aprilie. Urmează mari împliniri

Florin Dumitrescu, mai fericit ca niciodată. Vestea cea mare pentru fani: Începe o nouă eră

"Aveam 28 de ani şi eram inginer-sef mecanic la Întreprinderea Agricolă de Stat Schela, judeţul Teleorman”, îşi aminteşte domnul Popa. „S-a pus problema ajutorării judeţelor cu probleme. Aceasta însemna o deplasare masivă de tractoare şi utilaje agricole, cu tot cu mecanizatori, pentru finalizarea lucrărilor agricole. S-au organizat, la nivel de judeţ, formaţiuni de tractoare şi maşini agricole, care cuprindeau şi personalul aferent. Fiecare formaţiune avea ca destinaţie un anumit judeţ calamitat. A fost nominalizat şi IAS Schela”.

În jurul datei de 10 mai 1970 a primit ordinul: "Am primit dispozitie "de sus" să fiu pregătit pentru îmbarcarea în vagoanele CFR a 80 de tractoare. Plus a maşinile agricole aferente, cu destinaţia judeţul Bistriţa Năsăud. Centrul operaţiunii era IAS Teaca, comuna Teaca. În 24 de ore au fost pe tren toate utilajele. Fiecare persoana a primit la plecare, de la IAS, un pachet cu brânză, mezeluri, lactate şi o sumă pentru deplasare. În 48 de ore trebuia să fim la Bistriţa".

„Îmi era frică”

Oamenii au mers spre Bistriţa în vagoane de marfă şi au pornit în acţiunea de salvare a culturilor oamenilor din Teaca: "Eram salvatorii lor. Altfel, nu aveau ce mânca. Au fost tare bucuroşi când am ajuns, dar până am ajuns...”. După ce au trecut de Braşov s-a mers în regim de restricţie. Aveau acces numai garniturile de tren cu utilaje şi ajutoare pentru sinistrati. „Îmi era frică. La un moment dat ne-am deplasat noaptea, pe calea ferată inundată”. În cele din urmă au ajuns la Bistriţa, apoi la Teaca.

"Erau probleme cu aprovizionarea, cu combustibilul. La 15 mai nu se putea trage o brazdă, deoarece pământul mustea de apă. Ne spălam cu apă minerală...”. Soţia îi compltează amintirile: „Telefonista îmi spunea: Staţi liniştită, doamnă, că o duce foarte bine la noi! Eu plângeam, mă măritasem cu un an înainte de inundaţii. La televizor arătau în fiecare seară zonele inundate şi ne arătau vizitele lui Ceauşescu, în cizme de cauciuc, prin zonele calamitate”.

Comunicatul apărut în presa vremii spunea, printre altele: „Conducerea partidului şi Guvernul, analizând situaţia creată au stabilit o serie de măsuri urgente pentru ajutorarea regiunilor şi localităţilor calamitate, precum şi pentru limitarea efectelor negative. La această acţiune participă mii de cetăţeni, o contribuţie preţioasă fiind adusă de unităţile militare dislocate în acest scop, precum şi de formaţiunile gărzilor patriotice”.