Romanii din Cipru, insula zeitei frumusetii, s-au adaptat rapid stilului de viata mediteranean si chiar au preluat valorile localnicilor

POVESTEA PICTORULUI. Plecati din Romania proaspat scapata din comunism, unde tineau copilul "la mama" ca sa-si poata construi o cariera si unde, daca o femeie era gravida, lumea spunea ca "e proasta fiindca n-a stiut sa se fereasca", un pictor restaurator si sotia lui au invatat, in Cipru, ca familia este cea cu adevarat importanta.

101 motive sa ramana in Cipru Au venit in Cipru prin ‘94-’95, dupa ce el, Leonardo Cican, pictor de biserici si restaurator, fusese aici intr-un stagiu de pregatire. Ea, Valentina Cican, era studenta la Arte Plastice, mama a unui baiat de 5 ani si insarcinata cu al doilea copil.

"Am preferat sa nasc in Cipru, desi cei din Romania s-au suparat... nu stiu de ce... ca n-am ramas sa mancam salam cu soia", cauta si acum o explicatie Valentina.

Aveau de gand sa stea un an in Nicosia, apoi sa se intoarca in tara, dar apoi au mai prelungit sederea cu un an, si cu inca unul... S-au facut 12 ani. Au ramas aici pentru ca nu se fura.

Leonardo si-a uitat la supermarket pasaportul si un cec de 200 de lire - a doua zi l-a gasit tot acolo, neatins. Valentina a scapat portofelul pe jos cand a coborat din masina seara, in fata locuintei - dimineata l-a gasit pe capota, nu lipsea nimic din el.

"In Bucuresti trebuie sa faci mereu inventarul lucrurilor, sa vezi daca nu ti-a disparut ceva, e stresant. Aici esti relaxat. Mai ales astea ne-au tinut aici", susura Valetina, "si faptul ca ne-am crescut co-piii mai lejer, n-am stat sa numaram banii, apreciez spiritul de solidaritate al cipriotilor si-mi place ca nu sunt cersetori pe strada, ca cipriotii au grija de batranii lor... Viata e oarecum stabila aici".

Pictorul de biserici Lucrarile pe care le incepuse Leonardo si promisiunile pe care le facuse au fost alte motive pentru care familia Cican a ramas in Cipru. Nu-i place pictorului sa nu se tina de cuvant. Ne-am intalnit cu el in centrul vechi al Nicosiei si, pentru ca stiam ca a pictat o bisericuta construita demult de ciprioti, clandestin, ca sa nu fie descoperita de turci, l-am rugat sa ne arate lacasul.

"Este un metoc al Manastirii Machairas, adica apartine de aceasta", explica Leonardo, aratand spre o cladire care seamana, din strada, cu o casa oarecare. In bisericuta, o reproducere dupa Maica Domnului Machairas, o icoana gasita in apropierea manastirii, despre care se spune ca "face cu adevarat minuni si ca a fost pictata de insusi Apostolul Luca, prin secolul al XI-lea".

O avalansa de istorisiri despre icoane, culori, sfinti, preoti si biserici izvoraste din gura lui Leonardo si devine clar ca el nu picteaza icoane doar ca sa faca bani.

"Mi-am schimbat ierarhia valorilor" Din cand in cand, isi mai amintesc sotii Cican de viata din Romania si nu le pare rau ca au venit in Cipru, desi la sosire n-au fost prea entuziasti: "Ni s-a spus, in mare, ca nu au nevoie de straini aici, mai ales de intelectuali", isi aminteste Valentina. Si totusi, au reusit sa o influenteze in modul de a privi familia.

"Mi-am schimbat ierarhia valorilor. In Romania, cand eram insarcinata, lumea spunea "uite proasta, n-a stiut sa se fereasca". Cand eram aici insarcinata, lumea ma ocrotea si spuneau ca un copil e un dar de la Dumnezeu. In Romania lasam copilul la mama cate doua luni ca sa putem merge pe santier - aveam o firma de restaurare -, aici am invatat ca nu cariera e importanta, ci familia."

Doi ani de armata Viata linistita pe care o ducea familia Cican a fost tulburata, recent, de incorporarea in armata a lui Alexandru, fiul lor de 18 ani, student la Informatica in Grecia. "Are de facut 25 de luni de armata!", se aprinde Valentina, "face planton la granita cu Ciprul de Nord". I se pare nedrept mamei ca fiul ei, pursange roman, sa faca stagiul militar doi ani, iar "un cipriot casatorit cu o grecoaica sa faca numai 6 luni". Se straduiesc, si ea, si Leonardo, sa mai scurteze povara tanarului student.

In rest, spune Valentina, nici ei si nici Theodora, fetita lor de 12 ani, n-au probleme, viata in Nicosia le pare "un fel de tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Si totusi, le e dor uneori de tara natala, iar copiilor le place in Romania. "Ne-am intoarce, dar ne intrebam daca ne vom putea adapta din nou", spune femeia. "Singur printre straini, strain printre ai tai", asa se simt ei.

Probleme In paradis Desertul din mijlocul Marii Mediterane Viata linistita din Cipru aminteste de atmosfera statiunilor balneoclimaterice, insa nu este cu totul lipsita de probleme. Cel mai mare necaz al cipriotilor este seceta. Sunt ani in care nu cade niciun strop de ploaie si atunci se trece la economisirea lichidului vital: 2 ore de apa pe zi.

Asa s-a intamplat si in 1984, anul in care a venit in Cipru pitesteanca Adriana Poenaru Spastri (48 de ani), medic oftalmolog la Spitalul General din Nicosia. I s-a parut curios ca o felie de pamant aflata in mijlocul marii sa duca lipsa de apa, apoi a aflat ca in Cipru functioneaza un intreg mecanism pentru refolosirea apei.

"Fiecare hotel, spital, baza sportiva etc. este obligat sa aiba o instalatie de curatire biologica a apei", altfel nu-si iau avizele de functionare. Apa folosita la irigatii este si ea reciclata, iar "forarea de puturi - pentru cine se incumeta la asta, ca panza freatica e la foarte mare adancime - este subventionata 55a de catre stat - se considera ca astfel se economiseste din apa de uz comun", stie Adriana.

Petrol si apa Turistii se bucura ca nu prind ploi in Cipru, localnicii sunt cu adevarat ingrijorati. Agricultura este una dintre preocuparile principale pe insula Afroditei, iar daca e seceta, fermierii nu mai primesc apa, asa se va intampla, probabil, si in acest an, ne spune ambasadoarea Romaniei la Nicosia, Andreea Pastarnac.

Problema apei isi are originea, povesteste ea, in vremurile cand Ciprul era sub Imperiul Otoman. "A fost un dezastru ecologic, cipriotii si-au taiat padurile ca sa plateasca Portii birul - din pinul mediteraneean se construiesc corabii".

Daca nu ploua in lunile de iarna, nu mai pica strop din cer pana in iarna urmatoare, raurile seaca si Ciprul pare un desert in mijlocul marii. Abia prin anii ‘80 au creat autoritatile cipriote baraje pentru rezerve de apa si cheltuiesc o groaza de bani ca sa faca potabila apa marina. Desalinizarea se face cu energie pe baza de petrol.

Multi dintre strainii stabiliti in Cipru s-au obisnuit si s-au adaptat la viata pe insula. Adriana isi aminteste ce a simtit cand a venit aici, dupa casatoria cu un coleg de facultate, cipriot: "Totul era diferit: in Romania nu mai era aproape nimic de mancare, aici era o mare varietate de orice".

Adriana le gaseste cipriotilor, totusi, si ceva "bube": ei credeau ca Romania are un "comunism mai liberal" si ca Ceausescu era "mai democrat decat alti comunisti". Dupa ce au aflat adevarul de la romanii veniti in Cipru, incepusera sa intrebe daca la noi este electricitate.

Pitesteanca e directa si necrutatoare: "90a dintre ciprioti nu au cultura generala". "In Romania puteai sta pe o banca sa citesti o carte, dar daca faci asta aici, oamenii te cred snob." Si mai e ceva. "Sa nu dea Domnul sa spui ceva impotriva comunismului. 30a-35a dintre ciprioti au votat cu comunistii. Asta-i lipsa de cultura."

AMINTIRE URATA

Foametea, problema Romaniei "Cea mai urata amintire din Romania" a Adrianei Spastri este una din studentie: era in sesiunea de iarna, la Cluj. Trei nopti a stat degeaba, in ger, la coada la lapte, pentru ca prietenul ei (Petros) avea gastrita.

A patra zi s-a asezat la rand de la 23.00 seara si a apucat, in zori, penultima sticla. Dupa ea, o femeie cu doi copii mici a mai prins doar ultima sticla. "Mi s-a facut mila de ea, i-am dat si sticla mea cu lapte", se cutremura Adriana.