Actorii şi "şopârla"

EVZ încheie serialul "Cortina roşie" cu momentele antologice în care artiştii au ironizat regimul care îi favoriza.

Chiar dacă au cochetat cu funcţii prin partidul comunist, mari actori de comedie ca Toma Caragiu, Octavian Cotescu sau Alexandru Arşinel îşi permiteau şi să ironizeze sistemul prin „şopârle“ ascunse în replicile rostite la teatru sau la televizor.

Actorii, unii aleşi ca deputaţi în consiliile populare, secretari de partid la teatru sau membri în Marea Adunare Naţională, se ridicau uneori împotriva aparatului din care făceau parte. Nu se sfiau să ironizeze lipsurile materiale. Se aducea vorba despre plecări în străinătate sau turnători de prin întreprinderi. Se făcea băşcălie de prostia tovarăşilor şi de frica românilor, într-o vreme când întunericul sălilor îi păzea pe cei pregătiţi să taie spectacole întregi din meniul şi aşa sărac al televiziunii.

Era o perioadă în care se ajunsese la situaţii complet aberante, îşi aminteşte actorul Mircea Diaconu: „Nu puteai să zici Elena din Troia pentru că exista o singură Elena, nu puteai să zici brânză, pentru că nu se găsea“. Curajul celor care scriau sau interpretau „şopârle“ era cu atât mai mare. „Evenimentul zilei“ şi Miliţia Spirituală vă prezintă în „post-faţa“ serialului „Cortina roşie“, despre legăturile marilor actori cu regimul comunist, câteva mostre de umor bine ţintite „sus“ într-o perioadă în care puţini se împotriveau Puterii. Carnea din şanţ

Fetiţa de 8 ani, ucisă la Botoșani. Principalul suspect și-a recunoscut fapt. A dat vina pe alcool

Limonadă de casă. Trei rețete pe care nu le-ați încercat

Scenaristul şi realizatorul TV Dan Mihăescu, unul dintre textierii care au scris celebrele scheciuri cu „şopârle“ care l-au consacrat pe Toma Caragiu, îşi aminteşte cum actorii „scăpau“ ironii fine la adresa regimului.

Printre actorii care au „săvârşit“ astfel de acte este şi Octavian Cotescu, artist care de altfel a ocupat mai multe funcţii în regimul comunist. „Odată, Cotescu juca rol de achizitor de animale pentru sacrificare. Şi se făcea că povesteşte că un prieten al lui a fost în RDG şi cică ăla văzuse pe marginea drumului o cruce pe care scria «Aici zace Franz, de origine neamţ/ Şi în şanţ o vacă de origine dacă». Era chestia aia, când toată carnea noastră era exportată la nemţi, nu în RDG, e drept, ci în RFG“, dă un exemplu scenaristul.

Cotescu a mai lansat şi alte „şopârle“ pe post, ca de exemplu una dintr-o schiţă a lui Ion Băieşu, când îl interpreta pe Costel din „Tanţa şi Costel“, alături de Coca Andronescu. „Vorbeau ceva că ar fi Costel «un copil orfan, găsit pe treptele unei biserici». Şi ar fi zis că să nu spună că e de pe treptele unei biserici, că nu dă bine, ci de pe treptele căminului cultural“, povesteşte Dan Mihăescu. „De la tablou“ „Şopârla“ nu era o „vietate“ ce putea trăi doar în mediul televiziunii. Alţi actori se răzvrăteau prin gesturi făcute la teatru sau chiar spontan, la manifestă rile închinate zilelor de naştere ale dictatorului. „O chestie fenomenală a făcut Jean Constantin. Se făcea spectacol în cinstea lui Ceauşescu la Teatrul Fantasio. Şi pe fundal era un portret imens al lui Ceauşescu. La un moment dat a căzut lumina. Şi regizorul disperat întreabă ce s-a întâmplat cu lumina. Şi din beznă se aude vocea lui Jean: «De la... tablou»“, povesteşte Dan Mihăescu.

În perioada anilor ’80, cuplul celebru Alexandru Arşinel (ales ca deputat de sector în consiliul popular - o funcţie care nu presupunea nimic, după cum se justifică actorul) şi Stela Popescu făcea furori la grădina „Boema“, ironizând sistemul. A fost perioada în care Arşinel a rostit celebrul monolog „Mi-e frică“: „Mi-e frică dacă mă trimite cu un coleg în delegaţie şi suntem nevoiţi să dormim în aceeaşi cuşetă. Dacă adorm înaintea lui şi încep să vorbesc în somn? Colegul ăsta al meu a adormit înaintea mea şi ce-a fost la gura lui... mi-e şi frică să vă spun“. POPULAR Toma Caragiu şi-a spălat păcatele Actorii găseau diferite metode, extrem de subtile, pentru a putea strecura ironii fine. Poate că nu există „şopârlă“ mai celebră decât cea intitulată, fără ascunzişuri, simplu: „Omul cu şopârla“. Textul lui Dan Mihăescu şi Grigore Pop, rostit de Toma Caragiu, a atins fără menajamente subiecte extrem de delicate, ca turnătoria sau ascultatul pe furiş al postului de radio Europa Liberă. Sau, mai bine zis, după cum l-au poreclit autorii, „Şopârliţa liberă“. „Şopârlele“, spunea Toma Caragiu în scheciul cu pricina, „spre deosebire de trecut sunt ceva mai mici, deci mai uşor de transportat. Mai ales dacă sunt prevăzute cu menţiunea «confidenţial personal». A fost momentul în care popularitatea marelui actor, secretar de partid şi deputat în consiliul popular al municipiului Bucureşti, iubit chiar şi de conducerea CC, a explodat. După acest moment, Toma Caragiu nu va mai fi perceput altfel decât „omul cu şopârla“, indiferent de ce alte relaţii a mai avut cu regimul comunist. Mai exact, în cuvintele lui Ion Caramitru, prietenul şi colegul regretatului actor, „Toma Caragiu şi-a «spălat păcatele» în anii răi ai comunismului“.