EVZ Special
A murit ultimul franchist. În urmă cu 45 de ani a încercat o lovitură de stat care viza doborârea Regelui Spaniei!
Din cuprinsul articolului
„La Zarzuela” este numele Palatului Regal spaniol. Numele îi vine de la rugii de mure (zarzas) care creșteau pe locul unde s-a construit Palatul și chiar în curțile acestuia. Un gen liric-epic spaniol „La Zarzuela” este o formă de spectacol în care personajele vorbesc, cântă și dansează, inclusiv pe ritmuri ale unor melodii patriotice.
Memorialistul fostului Rege Juan Carlos, José Luis de Vilallonga (1920-2007) consemna momentul 23 februarie 1981 drept o „zarzuela” a unei himerice restaurări franchiste. Ce se petrecuse atunci și care erau personajele?
Generalul Francisco Franco l-a preferat pe tronul Spaniei pe Juan Carlos, fiul lui Don Juan și nepotul lui Alfonso al XIII-lea
Unul din ultimii dictatori de extremă dreapta ai lumii, generalul Franco murea pe 20 noiembrie 1975. El îl desemnase ca succesor pe Juan Carlos ca rege. Juan Carlos era nepotul Regelui Spaniei, Alfonso al XIII-lea care plecase în exil din 14 aprilie 1931, pe fondul sprijinului popular pentru partidele republicane. Războiul Civil Spaniol din perioada 1936-1939, i-a găsit pe monarhiști ca aliați ai lui Franco, în timp ce republicanii au fost sprijiniți de voluntari internaționali, inclusiv de voluntarii comuniști și chiar de Stalin. Alfonso XIII l-a desemnat pe fiul său Don Juan ca viitor rege și a decedat în exil, la Roma în 1941.
Generalul Franco a instituit în 1939 propria dictatură, declarând că nu va fi restaurat Alfonso XIII. Don Juan, tatăl lui Juan Carlos a fost ignorat de Franco pe toată durata regimului franchist. Franco, în schimb, a fost de acord ca nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Don Juan să fie noul rege al Spaniei după moartea dictatorului. Don Juan a fost de acord sa cedeze prerogativele regale lui Juan Carlos, abia în 1977, când Juan Carlos era deja rege de doi ani.
Regele Spaniei Juan Carlos a trebuit să se reconcileze cu Partidul Comunist Spaniol și să democratizeze țara afectată de dictatura de extremă dreapta care data din 1936 cel puțin.
Antonio Tejero - ultimul loialist franchist
Totuși, deși Franco preferase revenirea la monarhie, nu toți franchiștii visau la asta. Unul dintre loialiștii franchiști a fost Antonio Tejero Molina. Născut în provincia Malaga, la 30 aprilie 1932, a fost educat în spirit militarist. S-a înrolat în Guardia Civil, iar la 23 iulie 1951, în cadrul Academiei Militare din Zaragoza. Ascensiunea militară a început în 1955, când a fost avansat locotenent. În 1960, după ce devenise căpitan și activase în diverse posturi, a cerut să fie detașat în provincia natală, Malaga.
Avansat maior în 1963, a fost detașat în Gran Canaria și Badajoz, oraș care amintea de un masacru franchist comis de către generalul Juan Yague Blanco, sub comanda căruia luptaseră și legionarii români morți la Majadahonda în ianuarie 1937. Devenit locotenent-colonel, în 1974, Antonio Tejero Molina a servit în Țara Bascilor. Schimbarea din 1975, l-a prins complet nemulțumit.
În 1978, Antonio Tejero Molina a încercat o lovitură de stat, numită „Operațiunea Galaxia”, dar complotul a fost descoperit și Antonio Tejero a ajuns la închisoare pentru o perioadă de 7 luni și 7 zile.
„Zarzuela” din 23 februarie 1981
Pe 23 februarie 1981, locotenent-colonelul Antonio Tejero Molina (foto principal) intra ținând în mână un pistol în Sala Congresului Deputaților, camera inferioară a legislativului spaniol. Avea în subordine 150 soldați din Guardia Civil. Ca un personaj de „zazuela” a strigat „¡Quieto todo el mundo! ¡Al suelo todo el mundo!” (Nu mișcă nimeni! Toată lumea, la podea!) A proclamat detronarea Regelui Juan Carlos, solicitând ofițerilor superiori să asculte de ordinele sale. A luat prizonieri toți deputații din sală.
Într-un gest de curaj, Regele Juan Carlos (care a domnit din 22 noiembrie 1975 până la abdicarea sa din 19 iunie 2014) a apărut la televiziune îmbrăcat în uniforma sa de general de corp de armată al Armatei Regale Spaniole (foto în text) și a anunțat că situația era sub control. De fapt, puține unități militare spaniole fuseseră dispuse să asculte de răzvrătitul Antonio Tejero.
Procesul lui Antonio Tejero Molina, condamnarea și ratarea imunității parlamentare
Pe 24 februarie 1981, puciștii s-au predat. Procesul a durat între 19 februarie 1982 și 22 aprilie 1983. Tejero a fost condamnat pentru lovitură de stat și rebeliune la 30 ani închisoare. Va executa pedeapsa în închisoarea militară din Alcala de Henares primind dreptul de eliberare condiționată după un deceniu, în 1993. A fondat Partidul Solidaritatea Spaniolă în inchisoare, dorind să candideze la alegerile parlamentare din 1982, dar partidul lui a obținut doar 0.14% din voturi. Va fi eliberat pe 3 decembrie 1996.
Viața de după eliberare și decesul ultimului loialist franchist
Antonio Tejero Molina a trăit până la moartea sa pe 25 februarie 2026, locuind fie în Malaga la Torre del Mar fie la Madrid. Și-a petrecut timpul pictând sau scriind în ziare conservatoare. A avut ieșiri publice în 2006, cu ocazia decesului lui Augusto Pinochet, dictator chilian, cu ocazia funeraliilor unicei fiice a lui Franco, în 2018 și în 2019, când a protestat față de evacuarea rămășitelor pământești ale lui Franco de la Memorialul de la Valle de Cuelgamuros.
Antonio Tejero a decedat pe 25 februarie 2926, la 93 de ani, la Alzira, în zona Valencia. Cu el, se încheie o pagină controversată a istoriei franchiste a Spaniei.
