În urmă cu 155 de ani, Joseph Campbell, un vânzător angro de fructe și legume, și Abraham Anderson, un producător de conserve, au înființat firma Anderson & Campbell. Aceasta a devenit, cu mult efort și noroc pe măsură, Campbell Soup, cel mai mare producător de supe din lume.

În 1869, Joseph Campbell, un comerciant de fructe, și Abram Anderson, un producător de conserve, au format un parteneriat. Scopul afecerii lansate împreună a fost de a conserva roșiile și legumele pe care le comercializa Campbell.

În 1876, Anderson a părăsit parteneriatul, iar Campbell s-a asociat cu Arthur Dorrance pentru a forma o nouă firmă, care în 1891 a fost numită Jos. Campbell Preserve. Peste trei ani însă, Campbell s-a retras. Iar după alți trei ani, nepotul lui Dorrance, John T. Dorrance s-a alăturat companiei.

Diplomele sale de la MIT și Universitatea din Göttingen i-au adus o multitudine de oferte de muncă în domeniul chimiei. Dar inima lui era alături de compania unchiului său. Dorrance credea că firma Campbell avea nevoie de un departament de chimie. Pentru el, știința alimentară era viitorul. Unchiul său nu împărtășea această viziune. Totuși a aprobat un laborator cu reticență. Dar John a trebuit să finanțeze totul singur, cu doar 7,50 dolari pe săptămână.

Supa, alegerea perfectă

John Dorrance a avut ideea perfectă pentru o nouă linie de produse: supa. Astăzi, este o mâncare populară, dar în anii 1890, era o delicatesă exclusivistă. John Dorrance spera să aducă supa publicului larg.

Tânărul și-a prezentat ideea unchiului său, dar a fost imediat respins din cauza costurilor proiectului. Mai ales ale celor de expediere, care erau foarte mari. Cutiile voluminoase ocupau mult spațiu în depozite și erau costisitoare la transport. Lui John nu-i plăcea să recunoască, dar unchiul său avea dreptate. Vânzarea supei ar fi costat o avere înainte de a face o avere.

Curând, în mintea lui John Dorrance s-a aprins un beculeț, care avea să ghideze succesul Campbell în secolul următor. Acesta descoperit cum putea reduce volumul din cutiile voluminoase. Dacă supa ar fi condensată, cutiile ar fi devenit mai ușoare și mai ieftine la transport. Mai târziu, consumatorii ar fi putut adăuga singuri apă.

Dorrance a petrecut luni întregi dezvoltând primul aliment condensat din lume. Bucătăria americană urma să fie transformată.

Medalia, ultima șansă

După încercări și erori, Dorrance a găsit formula. Singura problemă era că, în timp ce era un chimist expert, nu avea niciun simț culinar. Formula sa de supă, deși perfectă din punct de vedere chimic, avea un gust oribil.

Așa că Dorrance și-a golit economiile și a plecat la Paris pentru a învăța să gătească. Timp de luni de zile a muncit în bucătării, dar până la sfârșitul călătoriei se inițiase în arta culinară. Odată întors, John a reluat de unde a rămas, iar rezultatul a fost bun. Tehnologia lui a permis Campbell să vândă o conservă cu 20 de cenți mai puțin decât concurenții lor.

Celebrele conserve de supă cu bine cunoscuta etichetă roșu cu alb, au apărut în 1898. Dar lansarea a eșuat. Majoritatea americanilor nu au încercat supa. Indiferent cât de ieftină era, nu au vrut să o cumpere. Tot ce dezvoltase John Dorrance a devenit inutil.

Pentru ca firma să supraviețuiască, era nevoie de ceva care să le valideze produsul. Și era nevoie cât mai curând.

Tot John Dorrance a decoperit ultima lor speranță. În 1900, la Paris urma să aibă loc un târg mondial. Dacă supa Campbell ar fi putut aduce acasă o medalie, mai aveau o șansă.

Din fericire, produsul a câștigat Medalia de Aur la Expoziția de la Paris din 1900. Întors în America, Dorrance a schimbat eticheta Campbel pentru a prezenta medalia în față și în centru. Supa fusese în esență declarată cea mai bună la nivel mondial. Iar la doar 10 cenți, acesta era cu adevărat un produs irezistibil. Vânzările au depășit 100.000 de dolari în câteva luni.

Extinderea internațională

În 1905, numele oficial al companiei a devenit Joseph Campbell. Ulterior a fost schimbat în Campbell Soup în 1922.

Afacerea a rămas în familie. J.T. Dorrance a devenit președintele companiei în 1914. Fratele său, Arthur C. Dorrance, a devenit președinte al Franco-American Food Co. atunci când aceasta a fost achiziționată în 1921 și președinte al Campbell Soup în 1930.

După al Doilea Război Mondial, care i-a consolidat afacerile prin livrările către armata americană, compania a început să își diversifice oferta. Pentru aceasta au fost achiziționați mai mulți producători de sucuri, alimente congelate, produse de panificație și dulciuri. De asemenea, au fost înființate filiale ale Campbell Soup în mai multe țări străine.

În 1954, Campbell Soup și-a listat acțiunile la Bursa de Valori din New York. Și a continuat seria de achiziții, care au inclus compania de alimente congelate C.A. Swanson & Sons, Pepperidge Farm, Godiva Chocolatier și Vlasic Foods. În 1981, Campbell a introdus sosurile de spaghetti Prego.

În 2006, Premier Foods, cel mai mare producător de alimente din Marea Britanie, a achiziționat filialele Campbell Soup din Anglia și Irlanda. În 2008, Campbell a încheiat un acord de licențiere cu Wolfgang Puck Worldwide, pentru a extinde oferta de supe organice a Campbell.

În prezent, capitalizarea bursieră a Campbell Soup este de 15 miliarde de dolari, conform companiesmarketcap.