Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 rămân una dintre cele mai politizate ediții ale Olimpiadei, reflectând complexitatea relațiilor internaționale din acea perioadă.

Această ediție a Jocurilor a fost remarcabilă din mai multe motive, inclusiv pentru boicotul major orchestrat de Statele Unite și susținut de multe alte țări, ca reacție la invazia sovietică în Afganistan din 1979.

Competiția controverselor și boicoturilor

Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980, au reprezentat un festival atletic ce s-a desfășurat în perioada 19 iulie - 3 august. Jocurile de la Moscova au marcat cea de-a 19-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

Invazia Afganistanului de către Uniunea Sovietică în decembrie 1979 a dus la cel mai mare boicot din istoria mișcării olimpice. Președintele american Jimmy Carter a preluat inițiativa de a cere boicotarea Jocurilor Olimpice din 1980, iar alte aproximativ 60 de țări s-au alăturat Statelor Unite pentru a sta departe de Moscova.

O serie de țări occidentale nu au respectat boicotul, în special Marea Britanie, Franța, Italia și Suedia. În total, aproximativ 5 000 de sportivi reprezentând 81 de țări au participat la Jocuri. Protestele împotriva prezenței sovietice în Afganistan au continuat. Câteva dintre țările participante au refuzat să participe la ceremonia de deschidere, iar imnul olimpic a fost interpretat la mai multe ceremonii de decernare a medaliilor, în loc de imnul național corespunzător.

Competiția a fost afectată, de asemenea, de comportamentul turbulent al spectatorilor, de trișarea oficialilor și de securitatea atât de intruzivă încât câștigătorii probelor de atletism au fost împiedicați fizic să facă turul victoriei.

Competiția dezamăgitoare de atletism

Competiția de atletism a produs mai mulți timpi de victorie dezamăgitori. La probele de 800 și 1.500 de metri au participat cei mai buni doi atleți ai lumii: Steve Ovett și Sebastian Coe, ambii din Marea Britanie. Deși Ovett a câștigat cursa de 800 de metri, iar Coe cea de 1.500 de metri, ambele curse au fost caracterizate de o alergare prea prudentă și de timpi neimpresionanți. Cursele de 5.000 și 10.000 de metri au fost câștigate de Miruts Yifter din Etiopia.

Femeile est-germane au dominat înotul la fel ca în 1976, cucerind 11 din cele 13 medalii de aur. Bărbații sovietici, conduși de Vladimir Salnikov, au câștigat șapte probe la înot.

Doar optzeci de comitete olimpice naționale au participat la Jocurile Olimpice de vară de la Moscova, din cauza boicotului inițiat de Statele Unite în urma intervenției militare sovietice în Afganistan. Gazdele ruse au fost însă la înălțimea provocării, acordând o atenție deosebită ceremoniilor de deschidere și de încheiere. Sportivii americani au strălucit prin absența lor (în special la sprint). Cu toate acestea, nimeni nu l-ar fi putut opri pe cubanezul Teofilo Stevenson să câștige la box categoria grea. Astfel, pentru Stevenson ar fi însemnat a treia medalie de aur consecutivă.

Cel mai mare boicot din Istoria Jocurilor Olimpice

Primele Jocuri Olimpice care au avut loc într-o țară socialistă sunt mai des amintite pentru cel mai mare boicot din istoria Jocurilor Olimpice. Acesta a făcut ca din cele 80 de țări care au participat să fie cel mai mic număr din 1956.

Statele Unite au condus boicotul ca parte a pachetului de acțiuni al președintelui Jimmy Carter pentru a protesta împotriva invaziei sovietice din Afganistan din decembrie 1979. Canada a fost una dintre cele aproximativ 45-50 de națiuni care au ales să nu participe la competiție. Chiar dacă mulți membri ai echipei olimpice canadiene fuseseră deja selecționați și considerați olimpici. Unele guverne, cum ar fi cele ale Marii Britanii, Franței și Greciei, au sprijinit boicotul. Cu toate acestea, au permis sportivilor lor să decidă singuri dacă vor merge sau nu la Moscova.

Echipele Marii Britanii și Franței au fost printre cele care au defilat în spatele drapelului olimpic în loc de steagurile lor naționale în cadrul ceremoniei de deschidere. Aceste echipe au folosit, de asemenea, steagul și imnul olimpic în timpul ceremoniilor de acordare a medaliilor.

Având în vedere absența de la jocuri a unor puteri olimpice tradiționale precum Statele Unite, Japonia și Germania de Vest, mulți alți sportivi au profitat de oportunitățile de a obține medalii.

Echipa de aur a Zimbabwe

Una dintre acestea a fost hocheiul pe iarbă. Competiția la care Zimbabwe a participat cu un preaviz de doar cinci săptămâni. Astfel, cinci dintre cele șase echipe care trebuiau să participe la turneul olimpic inaugural feminin s-au retras. Echipa a câștigat aurul, fiind prima medalie olimpică obținută vreodată de Zimbabwe.

Sportivii sovietici și foștii membri ai KGB susțin că autoritățile sovietice foloseau trucuri murdare pentru a crește performanțele. Astfel, au menținut în același timp aparența unei competiții curate.

Într-o schemă care seamănă într-o oarecare măsură cu programul de dopaj sponsorizat de stat pe care Rusia l-a folosit pentru a spori performanțele sportivilor la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sochi din 2014. Autoritățile sovietice ar fi supravegheat un efort amplu de a falsifica testele antidoping ale sportivilor.

În 1977, Direcția a V-a a KGB, care se ocupa de problemele de securitate internă, a creat Departamentul al Unsprezecelea. În mod oficial, sarcina noii entități a fost „de a întrerupe acțiunile subversive ale inamicului. Precum și ale elementelor ostile în timpul pregătirii și desfășurării Jocurilor Olimpice”.