Cercetătorii de la Universitatea Monash au găsit o alternativă mai puțin strictă și mai ușor de gestionat la postul intermitent, care ar putea prelungi durata de viață și promova îmbătrânirea sănătoasă.

Cercetătorii au găsit o alternativă mai simplă la postul intermitent. La muștele de fructe (Drosophila melanogaster), privarea de izoleucină pe termen scurt a dat rezultate remarcabile, deschizând noi căi pentru înțelegerea efectelor alimentației asupra longevității și sănătății.

Potrivit GeroScience, omiterea intermitentă, pe termen scurt, doar a izoleucinei din alimentația muștelor de fructe crește rezistența la stres și durata de viață.

O alternativă mai simplă la postul intermitent

„Spre deosebire de postul intermitent convențional, această abordare nu necesită reduceri drastice ale aportului alimentar, ceea ce o face mai practică și mai fezabilă”, a declarat Tahila Fulton, doctorandă la Școala de Științe Biologice a Universității Monash, autorul principal al studiului.

„Cercetarea noastră nu numai că ne extinde cunoștințele despre impactul dietei asupra duratei de viață, dar are și potențialul de a revoluționa modul în care abordăm dieta și longevitatea”, a spus.

Cercetările anterioare au arătat că o restricție moderată a tuturor aminoacizilor din alimentație poate conferi rezistență la stres, dar trebuie menținută pe tot parcursul vieții adulte pentru a crește durata de viață.

Echipa de cercetare a descoperit că privarea pe termen scurt de un singur aminoacid esențial poate crește rezistența la toxine la muștele tinere adulte, dar nu se știa nimic despre eficacitatea sa la muștele mai în vârstă sau despre efectele sale pe termen lung.

„Nu știam încă dacă privarea unui singur aminoacid în reprize scurte prelungește durata de viață și, dacă da, când și pentru cât timp trebuie aplicate restricțiile”, a declarat Tahlia, cercetător la PiperLab.

În primul rând, cercetătorii au testat dacă muștele îmbătrânite ar putea dezvolta toleranță la nicotină în urma unor reprize scurte de privare de izoleucină.

Ce au descoperit cercetătorii

Aceștia au hrănit muștele cu o dietă sintetică completă din punct de vedere nutrițional timp de una, două, trei sau cinci săptămâni (din durata medie de viață de nouă săptămâni), apoi le-au trecut la o dietă fără izoleucină timp de una, trei, cinci sau șapte zile și le-au măsurat supraviețuirea atunci când au fost expuse la o toxină letală.

Folosind aceste date pentru a selecta regimurile optime de tratament pentru protecția împotriva toxinelor, autorii au constatat că o săptămână de privare de izoleucină la jumătatea (trei săptămâni) și mai târziu (cinci săptămâni) a crescut semnificativ durata de viață, indiferent de regimul alimentar.

„Această descoperire sfidează noțiunile existente despre natura rigidă a modificărilor alimentare pentru longevitate și beneficii pentru sănătate”, a declarat Tahlia.

O cale mai puțin invazivă

Deși mai puțin severă, privarea de izoleucină imită beneficiile restricțiilor alimentare ale postului convențional.

„Această cercetare nu numai că avansează înțelegerea noastră privind impactul dietei asupra duratei de viață la muștele de fructe, dar propune, de asemenea, o nouă cale, mai puțin invazivă, pentru cercetarea îmbătrânirii la alte specii”, a declarat Tahlia.

„Identificarea restricției specifice de aminoacizi ca o alternativă viabilă la postul intermitent deschide ușile pentru investigații mai bine direcționate în ceea ce privește mecanismele care stau la baza intervențiilor dietetice”, a adăugat aceasta, potrivit Medicalexpress.