Afacerea „Bachus” un episod din România comunistă. Cine a fost adevăratul lider al rețelei ilicite de comercializare a vinului și cum s-a transpus pe ecran povestea?

Afacerea „Bachus” un episod din România comunistă. Cine a fost adevăratul lider al rețelei ilicite de comercializare a vinului și cum s-a transpus pe ecran povestea?

În anul 1984, celebrul regizor român Geo Saizescu lansa un film social-politic, cu iz polițist, „Secretul lui Bachus”. Intriga, pe scurt, a fost că un jurnalist curajos, Victor Mirea, jucat de Emil Hossu investighează o rețea de fabricare și comerț ilicit de vin și o destructurează, ajutat de maiorul Voinea, jucat de Dumitru Rucăreanu. Bumbescu-Bachus, jucat de Ștefan Mihăilescu Brăila, ajutat de oameni certați cu legea jucați de Aristide Teică sau Sebastian Papaiani, Jean Constantin, Gheorghe Dinică, este creierul rețelei. În realitate, povestea a fost cu totul alta. A fost o anchetă exclusivă a Miliției Economice.

Afacerea „Bachus”  - 7 ani de succes: rețeta

Pe Calea Griviței, la numărul 325,  un gestionar pe nume Gheorghe Ștefănescu, absolvent a 8 clase primare dar cu o inteligență nativă, născut la 11 septembrie 1929, se ocupa de un punct de desfacere a vinului în principal (al băuturilor alcoolice în general).sub autoritatea ICL Alimentara, din Sectorul 1 al Capitalei.

În 1971, Ștefănescu, atunci în vârstă de 42 de ani, ajutat de fiii săi, Mircea și Gabi, a pus la cale un plan ingenios. Vinul și rachiul veneau, de regulă de la IAS-uri de profil. Astfel, profitând de faptul că uneori aveau loc calamități naturale și anumite părți de podgorii erau trecute la pierderi din cauza hazardelor naturale și intemperiilor, Gheorghe Ștefănescu a convenit cu transportatori de încredere și directori de IAS, ca vinul nedeclarat să fie introdus în comerț în mod ilicit. La fel se făcea și cu rachiul rezultat din prelucrarea rezidurilor rămase de la prelucrarea vinului.

În fapt, până în 1974, apoi trecând la un nivel superior de atunci și până în 1978, vinul ilicit era amestecat cu vinul licit, rachiul ilicit cu cel licit, rezultând cantități de băuturi superioare, care erau vândute cu preț maximal. Adică dacă vinul cel mai prost era vândut cu 7 lei litrul, Ștefănescu vindea vinul contrafăcut la preț de top sau de lux, 9-12 lei. Rachiul de drojdie de 30 grade, era redus la 24 de grade, primea aroma sintetică și marca „țuică de prună” de 24 grade.

Afacerea „Bachus”: milioane de dolari, kilograme de aur, case, mașini

Gheorghe Ștefănescu masca banii câștigați în obligațiuni CEC la purtător, în aur de pe piața neagră și în dolari, evident tot de pe piața neagră. În rețea, au intrat de la oficiali ai PCR (prim-secretarul Sectorului 1, printre suspecți), la ofițeri de Miliție, Securitate, directori și directori mai mici ale instituțiilor de coordonare, control, monitorizare. Familia Bachus avea case, automobile și ducea o viață care, evident, a atras atenția. Aici, realitatea contrazice filmul. Lui Gheorghe Ștefănescu i s-a spus doar Nea Gică.

El nu făcea vinul prin procedee chimice, cu spirt și aditivi chimici. În plus, nu a fost turnat, conform folclorului urban de securistul care ar fi văzut că s-a stricat vinul, pentru că nunta fetei lui s-a amânat. Pur și simplu, a fost o acțiune strict a Miliției Economice. Ștefănescu a fost reținut în vara anului 1978, când a dorit să cumpere aur, undeva în zona Gării Basarab. Avea la el o sumă imensă, unii au scris că era vorba de 1 milion de lei. Cum atunci, un salariu lunar mediu era de circa 2200-2300 lei, suma era imensă.

Afacerea „Bachus”: anchetă și condamnare la moarte

Prejudiuciul final a fost stabilit  pecuniar la aproape 5 milioane dolari și 19 kg de aur, fără a se pune la socoteală automobilele și imobilele. Grupul Ștefănescu a fost anchetat începând de la percheziția din 8 august 1978. 284 de oameni au fost anchetați în rețea. S-a descoperit faptul, iar aici filmul prezintă realitatea, că șoferii puneau cifra 1 la finalul cantității consemnate în foaia de parcurs, care după descărcare era transformată în l -litri iar în fața cifrelro 0 era pusă o cifră care micșora cantitatea.

Șoferii știau să „fure la foaia de parcurs”. Inventau incidente pe traseu ca accidente care i-au ținut în trafic, defecțiuni tehnice, știau pe ce trasee erau lucrări. Practic, pe aceeași foaie de parcurs (aviz însoțire marfă) se făceau două transporturi dacă IAS-ul era aproape de București.

Ce decizie a luat Ceaușescu

Deși inițial se ceruse condamnarea la 20 de ani închisoare și confiscarea prejudiciului creat, Ceaușescu aflând că în rețea erau oameni de partid, a zis să fie dată o lecție și, la 26 aprilie 1980, Tribunalul București a pronunțat pedeapsa capitală. Recursul nu a reușit comutarea în închisoare pe viață și Gheorghe Ștefănescu a fost executat prin împușcare ls 14 decembrie 1981. Fiii săi au primit închisoare cu executare, dar au fost eliberați. Tradiția urbană spune că nu au trăit prea mult în urma tatălui lor.

Cei cinci milioane dolari din 1978, azi ar valora 23,523,466.26 dolari acum.  Cursul oficial BNR arată că în 1978, un dolar american era 4,56 lei. Totuși, în economia reală, un dolar american, la acea dată se vindea cu o sumă care era cuprinsă între 12 și 25 de lei, Singurii care dețineau valută erau cei ce lucrau în străinătate și puteau schimba legal valuta în lei la particulari. Așadar, calculat la valoarea leului de acum, cei 23,523,466.26 dolari din 2024 (5 milioane în 1978) ar valora 106.677.155,23 lei în anul 2024.

Deci, Gheorghe Ștefănescu rămâne un recordman printre cei care au reușit să fure statul român, printr-un plan ingenios, prin simplitatea și corelarea mijloacelor. Dacă nu ar fi fost monitorizat de Securitate traficul de aur în România comunistă, probabil că azi, Gheorghe Ștefănescu care ar fi avut acum aproape 95 de ani, ne-ar fi învățat capitalismul așezat pe un fotoliu de piele, cu un whisky în mână, un trabuc în colțul gurii, purtând ultimul model Armani și pantofi din piele de crocodil, la o televiziune de top la ore de maximă audiență... I s-ar fi spus antreprenor de succes....