Revelionul este considerat un ceremonial funerar. Trecerea într-un nou an este însoţită de anumite ceremoniale care cuprind obiceiuri, şi tradiţii în funcţie de zonă şi au semnificaţii diferite.

Revelionul este considerat un ceremonial funerar. Mai exact, noaptea de Anul Nou nu este altceva decât un ceremonial funerar al antichităţii geto-dace, ocazionat de moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii, Anul, şi a timpului calendaristic cu care se confundă, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, spune prof. univ. dr. Ion Ghinoiu

„Timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar şi fără întoarcere, este oprit, după 365 de zile, şi întors, precum ceasornicul, de la început”

Şi continuă: „Întoarcerea simbolică a timpului în noaptea de Revelion a fost asimilată cu moartea divinităţii adorate, iar reluarea numărului zilelor cu naşterea acesteia. Împreună cu divinitatea, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare pentru a renaşte după alte 365 (366 în anii bisecţi) de zile”, explică  profesorul Ion Ghinoiu.

Revelion. Sursa foto. Pixabay

Revelionul, un ceremonial funerar

Calendarul popular precizează că Sfinţii sunt mai tineri sau mai bătrâni, reprezentând metamorfozele Anului:

• Sfântul Vasile (Sânvăsâi), celebrat în prima zi a Anului (1 ianuarie), este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece;
• Sfântul Gheorghe (Sângiorzul - 23 aprilie) este un tânăr călare pe cal;
• Sfântul Ilie (Sântilie - 20 iulie),
• Sfântul Dumitru (Sâmedru - 26 octombrie) sunt bărbaţi maturi.

Ei sunt urmaţi de sfinţii moşi: Sfântul Andrei (Moş Andrei - 30 noiembrie), Sfântul Nicolae (Moş Nicolae - 6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie), conform volumului ''Cartea de Crăciun'' (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).

Dintre tradiţiile de Anul Nou nu lipsesc cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug şi bucurie, primesc de la gazdele colindate colaci, vin, sau bani.

Anul Nou. Sursa foto: Pixabay

Mascaţii şi Ursul

În ajunul Anului Nou, pe înserat, tinerii mascaţi pornesc în cete prin satele din nordul Moldovei, purtând costume ale unor personaje - ursul, capra, căiuţii, cerbii etc - şi merg din poartă în poartă, până în zorii zilei.

Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou, şi este un personaj întruchipat de un flăcău care poartă pe cap şi pe umeri blana unui urs, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. "Ursul" este însoţit de muzicanţi în timp ce mormăie şi merge cu paşi legănaţi şi sacadaţi, în bătăile tobelor, izbind puternic pământul cu tălpile.

Revelionul. Pluguşorul

Pluguşorul este un străvechi obicei agrar - derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate - care s-a transformat, în timp, într-o urare de recolte bogate în anul care abia începe, însoţită de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit, de-a lungul timpului, cu un plug în miniatură sau cu buhaiul care imită mugetul boilor.

Textul strigat de colindătorii care merg cu Pluguşorul reprezintă o naraţie privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase, începe cu aratul, fiind urmat de semănat, de îngrijirea plantelor, de recoltat şi de adusul boabelor în hambare. Colindătorii - purtând la gât traiste încărcate cu boabe de grâu, secară, orz sau ovăz - intră în case, aruncă boabe cu mâna imitând semănatul pe ogor şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani.

Ce reprezină Sorcova

Copiii se bucură când merg cu Sorcova, ei purtând o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia sunt împletite flori de hârtie colorată. Numele "sorcovă" vine de la cuvântul bulgar ''surov'' (verde fraged), care aminteşte de ramura înmugurită, ruptă dintr-un arbore.

Sorcova este înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, gestul fiind însoţit de versurile: "Sorcova, vesela/Să trăiţi, să-mbătrâniţi/Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir/Tare ca piatra, iute ca săgeata/Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La anu' şi la mulţi ani!".

Revelionul are şi alte obiceiuri

În ultima zi din an, dar şi în prima zi a Anului Nou, este bine să nu facem cheltuieli şi să nu aruncăm nimic din casă - nici măcar gunoiul, deoarece odată cu el, aruncăm afară din casă şi norocul. Totodată, oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, ei vor rămâne datori întreg anul.

Conform tradiţiei populare, la miezul nopţii dintre ani uşa casei trebuie să fie deschisă, pentru a-i face loc anului vechi să iasă şi Anului Nou să intre. Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoana să poarte o haină nouă şi ceva roşu, dar şi să aibă înbuzunar nişte bani.