Generalul Ștefan Gușă a fost unul dintre pilonii principalii ai Revoluției din 1989. A fost trimis pe 17 decembrie la Timișoara pentru a reprima revoluționarii. Ca mai apoi să fie întors la București unde a refuzat ajutorul sovietic
Generalul Ștefan Gușă este unul dintre actorii principali în Revoluția de la 1989. În primă fază acesta a fost trimis la Timișoara. Lucrururile degeneraseră în orașul de pe Bega și era nevoie de intervenție fermă.
Cu toate acestea, el a declarat că a încercat doar să recupereze tancurile din mâinile revoluționarilor. Ar fi trebuit judecat alături de generalii Stănculescu și Chițac, doar că până la ora desfășurării procesului, acesta a murit.
Însă de la Timișoara, generalul a venit înapoi la București pe data de 21 decembrie. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, supra-numită și Noaptea Generalilor, gen. Ștefan Gușă a decis că nu îi va chema pe sovietici în ajutor. Mai multe voci cereau să vină rușii să ne ajute să punem ordine în țară. Generalul a refuzat categoric.
Aici are loc episodul solicitării de ajutor militar de la Moscova. Iată cum îl descrie chiar generalul, potrivit volumului de memorii „Condamnat la adevăr”, editat de fiica sa, Veronica Gușă Drăgan, soția miliardarului Iosif Constantin Drăgan.
„Noi nu avem nevoie de nici un fel de ajutor de la voi!”
Un prim moment, pe care aș vrea să-l rețineți dumneavoastră și poporul român, a fost că s-a propus la un moment dat, datorită situației grele create, intervenția străină, cu trupe specializate, la care m-am opus categoric. Există martori în acest sens, că m-am opus. Vreau să trec peste unele amănunte: cum am ajuns, cine ce mi-a zis, ce-am făcut; e important pentru țară; e important pentru viitorul României.
Mi s-a sugerat de domnul Iliescu, domnul Militaru, domnul Voican și cei care mai erau: „Domnule, ce facem? Nu vezi că e prăpăd, moare lumea, e omor, e scandal. Va propunem să cerem ajutor, să chemăm o brigada, un batalion. Cât are o brigada? Cât are un batalion?”. Probabil că este momentul în care pe undeva se poate spune că am intrat în panică, și probabil că e adevărat. Într-adevăr, am intrat în panică. Nu voiam să transform România în al doilea Liban. Și am spus-o foarte clar și foarte ferm și mai există și azi martori, dacă n-or fi măsluiți și ăștia, dar nu cred, pentru că există un Dumnezeu și o dreptate.
„Domnule, zic, faceți o mare greșeală, o mare eroare, iar eu cât voi fi șeful Marelui Stat Major al Armatei Române nu voi admite această treaba.” Probabil că am bătut și cu pumnul în masă. Așa este. Am fost nervos. Am fost nervos cu domnii care sunt acum în conducere când le-am spus: „Domnilor, aveți o mare răspundere, v-ați creat ad-hoc un guvern sau ce e. Faceți ceva, dați comunicate, spuneți ceva românilor, poporului, pentru că e haos. Ați zis că e vid. E vid, dar cât lăsăm vidul?”. Poate a deranjat această treaba. De ce spun poate? Pentru că mi-am dat seama ce se va întâmplă cu mine în viitor, în următoarele zile. Și atunci am chemat la mine pe colonelul Mircea și cred că și pe locotenent-colonelul Lungu. Nu! Am fost sunat de atasatul militar sovietic Mihailov: – Tovarăși, felicitări. E nevoie de ajutor?
– Nici un fel de ajutor, domnule! Nu avem nevoie de nici un fel de ajutor.
Când și ei au sugerat să le cerem ajutor, am intrat în panică. Și atunci am chemat pe cei doi și am spus: „Sună la Moscova. Cheamă-l pe Moiseev, șeful Marelui Stat Major sovietic, omologul meu”. A răspuns Denisov, mi se pare, poate greșesc, sunt atâtea care s-au petrecut, și am spus: „Domnule, noi nu avem nevoie de nici un fel de ajutor de la voi, rețineți, de nici un fel de ajutor!”. S-a încercat, a două oară, când eram în birou la mine, la Marele Stat Major:– Domnule, ce facem, domnule, nu se termină! Moare lumea, panică, să chemăm…
Poate că greșesc, dar cred că este una din cauzele pentru care am ajuns acum să fiu oarecum exilat. Le-am spus:
– Domnilor, eu v-am spus părerea mea. Nu accept, cât sunt șeful Marelui Stat Major, nici un fel de ajutor de la nimeni. Armata Română și noi ne vom rezolva singuri treburile.
„Mi s-a spus că mor oameni. Dar m-am gândit câți au murit când am mai avut trupe străine în țară și am refuzat orice intervenție străină. Poate am greșit. Poate am fost prea categoric”. A spus generalul într-un interviu acordat unui jurnalist militar.
Generalul Gușă, otrăvit cu cafea?
Ulterior și Sergiu Nicolaescu a declarat că Generalul ar fi vrut o lovitură de stat în 23 decembrie 1989, dar nu a avut susținere. În cele din urmă, pe 24 decembrie, el a ieșit cu un mesaj în care a încercat să calmeze populația pentru a evita vărsarea de sânge. Cert este că Noaptea Generalilor se pare că i-a pus capac.
A declarat aceluiași jurnalist faptul că el crede că "s-a îmbolnăvit de la o cafea". „Poate, dar nu sunt sigur, de la acea cafea (n.n. cafeaua băută în noaptea de 22/23 decembrie 1989). După ce am băut-o m-am simțit tot mai rău. Pe 30 decembrie 1989, seara, m-am întâlnit cu ai mei la Predeal și nu mă mai recunoșteau. Am ieșit anul trecut din spital.
Am mințit că mă simt bine și am plecat în aplicație. Dar mi-a fost tot mai rău. Am fost o săptămână, pentru investigații, la o clinică din Paris. Mi-au sosit analizele de la Viena. Dumnezeule, cu ce am greșit?” A spus atunci generalul. În cele din urmă acesta a murit într-un spital din Viena, în anul 1994, de cancer osos.
«Poate, dar nu sunt sigur, de la acea cafea (n.a. cafeaua servita în noaptea generalilor, 22 spre 23 decembrie 1989). Dupa ce am baut-o m-am simtit tot mai rau. Pe 30 decembrie 1989, seara, m-am întâlnit cu ai mei la Predeal si nu ma mai recunosteau. Am iesit anul trecut din spital. Am mintit ca ma simt bine si am plecat în aplicatie. Dar mi-a fost tot mai rau. Am fost o saptamâna, pentru investigatii, la o clinica din Paris. Mi-au sosit analizele de la Viena. Dumnezeule, cu ce am gresit? Nu pot sa reprosez nimic, nimanui, nici lui Spiroiu, nici medicilor. Pe ceilalti i-am iertat pe toti».
La ultima întâlnire plamânii îi ardeau. Avea 40 de grade temperatura, dar a citit ce i-am scris, apoi a spus: «Pe unde te vei duce, spune-le tuturor sa tina cel mai mult dintre toate la armata româna, ca nu ma simt bine si ca îi iubesc».” sursa: evz.ro
Recomandările noastre
