Marcel Proust, omul care ne-a învățat dragostea de amintiri! Era pasionat de un produs românesc
- Florian Olteanu
- 3 ianuarie 2024, 23:15
Marcel Proust, omul care ne-a învățat dragostea de amintiri! Era pasionat de un produs românesc deosebit! Viața marelui scriitor a fost un roman în sine
Marcel Proust, omul care ne-a învățat dragostea de amintiri! Era pasionat de un produs românesc deosebit! Viața marelui scriitor a fost un roman în sine.
În data de 18 noiembrie 1922, marele scriitor francez Marcel Proust pleca dintre noi cu toate controversele și misterele care l-au înconjurat. Se născuse la Paris, la 10 iulie 1871. Din punct de vedere istoric, putem încadra cei 51 de ani de viață ai marelui scriitor în perioada de la înfrângerea Franței la Sedan și prăbușirea imperiului francez, la victoria franceză din Primul Război Mondial și Pacea de la Paris -Versailles. Așadar, „a trăit vremuri interesante”
Marcel Proust - „A la recherche du temps perdu”
„În căutarea timpului pierdut” este cea mai importantă scriere a sa. un ciclu de romane și, totodată cel mai bun roman de introspecție din întreaga literatură franceză. Aș avea curaj să zic că și din cea universală, dar nu sunt critic literar.
Marcel Proust era fiul unui medic, doctor în Medicină și universitar francez cu peste 20 tratate de epidemiologie, combaterea holerei. La 9 ani, Marcel suferă primul atac de astm, boală care îl va urmări tăcut, de aceea a fost orientat mai mult pe trăiri interioare, introspecție, fapt ce nu l-a împiedicat să observe perioada istorică pe care am menționat-o, perioadă de regândire a politicii franceze, de reașezare a priorităților.
Când a încercat să publice „Du cote de chez Swan”, marele scriitor și editor francez Andre Gide l-a refuzat, considerându-l un snob. Evident, alți editori l-au apreciat și iată că așa lumea a putut afla din „A la recherche du temps perdu” cum o gură de ceai și o madlenă te puteau transporta mental în trecutul amintirilor plăcute.
În tinerețe, în ciuda bolii, a fost soldat în cazarma Coligny, de la Orleans, scenă pentru un alt roman de mai târziu. Marcel Proust a trăit ăn intervalul 1903-1905 drama însingurării: fratele său s- căsătorit, iar părinții au decedat la un interval de un an.
Deși avea renume de scriitor și era bolnav, măcar a rămas cu o avere de 6 milioane de dolari în valoarea de azi. Adică a trăit aproape 17 ani cu echivalentul lunar a 15 000 dolari americani. ceea ce nu era chiar rău. Datorită bolii, a scris în izolare, într-o cameră tapetată cu dopuri de plută. Aici a trăit fără să iasă afată din 192o până în 1922.
Marcel Proust, prieten cu Martha Bibescu și fascinația pentru vinul de Corcova
Marcel Proust a prețuit-o mult pe scriitoarea și memorialista Martha Bibescu. Bun prieten cu nepoții ei, a discutat și s-a distrat cu ei în saloanele Belle Epoque ale Parisului și a savurat faimosul vin din Mehedinți, de la Corcova, pe care Bibeștii îl aduceau în lăzi la Paris pentru prietenul lor. Atât de mult l-a fascinat acest vin, că i-a dedicat versuri și a vrut să vină în România pentru a se bucura la sursă, dar boala nu-i permitea să călătorească atat de departe.
Amintirile despre Marcel Proust au fost evocate de Martha Bibescu la șase ani de la moartea marelui scriitor, în 1928. Așadar, ca și Balzac. care a fost un „pictor al societății franceze” prin La Comedie Humaine și care a murit la 50 de ani, Marcel Proust care a fost un „pictor al sentimentelor interioare, s-a stins la 51 de ani, pe fondul unei bronșite agravate, la 18 noiembrie 1922. Se odihnește în legendarul cimitir parizian Pere Lachaise.
Sursa foto: