Scriitorii, filosofii între utopii și distopii în secolul XX
- Florian Olteanu
- 30 septembrie 2023, 17:47
Scriitorii, filosofii între utopii și distopii în secolul XX. Cum și-au imaginat lumea ideală sau dictatura ca mod de acceptare?
Tomasso Campanella în „Cetatea Soarelui” și Thomas Moore (Morus) în „Utopia” au teoretizat societatea egalitaristă ca ideal, ca deziderat greu materializabil. Evident, cu bune intenții. Karl Maex și Friedrich Engels, când au lansat „Manifestul comunist” la 1848, aveau și ei în vedere o lume utopică.
Nu fuseseră singurii pentru că prima încercare de a materializa un sistem egalitarist îi aparținuse lui Platon în Antichitate, ideea eșuând și Platon ajungând sclav, salvat fiind doar de faptul că la Atena, galera lui a fost observată de un fost discipol și el recunoscut, răscumpărat și redat științei.
Scriitorii și acceptarea dictaturii râzând
Aldous Huxley a publicat în 1931 „Minunata lume nouă”, o carte în care dictatura nu era văzută ca intrând cu picioarele în viața nimănui. Oamenii ajungeau ca prin „consumerism” și complacere, prin teama de a pierde puținul avut. să accepte râzând dictatura ca pe ceva care mai bun de atât nu există. Cartea lui Huxley fusese citită și ajunsese în programa analitică de studiu în școlile americane până a fost scoasă forțat. Oamenii se temeau de ceea ce scria acolo și cartea a fost chiar scoasă de la vânzare. Ulterior însă, nu este top 100 cărți de citit într-o viață în care „Minunata lume nouă ” să nu figureze.
Scriitorii și „Big Brother”
George Orwell atunci când a publicat 1984, lumea cunoscuse ororile nazismului. Erau unii care cunoscuseră și ororile comunismului stalinist, mai ales cei din emigrația albă rusă. Totuși, romanul ”O mie nouă sute optzeci și patru” al lui Orwell a proiectat o lume pe care cei care am prins comunismul am trăit-o.
Cine a citit cartea în deceniul post 1989, cu siguranță, a rămas uimit de modul în care înainte de instaurarea comunismului în jumătate de Europa, cineva avea să descrie mecanismele controlului gândirii, manipulării, propagandei, mistificării, minciunii. Nevoile de bază și mai ales nevoia de evadare interioară erau folosite de monstruosul Minister al Gândirii ca omul să fie prins în fapt și anulat ca existență.
Dacă Morus, Campanella sau Marx și Engels scriseseră despre utopii, lAdoux Huxley și George Orwell scriseseră despre distopii. Ei își proiectau în prezent, imaginea unei lumi nu foarte îndepărtate și posibile.