Începând de săptămâna trecută, tulburarea de durere în urma unei pierderi, a devenit oficial un nou diagnostic în cea mai recentă ediție a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM), catalogul de afecțiuni psihologice utilizat pe scară largă de clinicieni pentru a diagnostica pacienții este clasificarea standard a tulburărilor mintale.

În ciuda dezbaterii de aproape un deceniu privind dacă durerea ar trebui să aibă nevoie de tratament medical, diagnosticul a devenit oficial într-o perioadă în care mulți americani continuă să se confrunte cu dezastre care au cauzat moarte și suferință, cum ar fi Covid-19, raportează Asociația Americană de Psihologie (APA).

Un nou diagnostic pentru bolile mintale

Caracterizată prin sentimentul de pierdere, tulburarea de durere apare atunci când o persoană pierde pe cineva apropiat (de exemplu, un prieten sau un membru al familiei) în cel puțin șase luni pentru copii și adolescenți sau în cel puțin 12 luni pentru adulți, conform APA. În mod obișnuit, individul îndoliat experimentează o dorință intensă sau o preocupare față de persoana decedată - atât de mult încât reacțiile sale la pierdere îl preocupă aproape în fiecare zi timp de cel puțin o lună.

Se consideră că decesul lor durează mai mult decât normele sociale, provocând suferință sau probleme de funcționare în aspecte importante ale vieții lor, cum ar fi social sau profesional. Alte simptome ale tulburării de durere includ perturbarea identității (adică simțirea că o parte din tine ar fi murit), un sentiment marcat de neîncredere în legătură cu moartea, evitarea amintirilor că persoana este moartă, durere emoțională intensă, singurătate, amorțeală emoțională sau un sentiment că viața este lipsită de sens, printre altele, conform APA.

„Circumstanțele în care trăim, cu peste 675.000 de decese din cauza Covid-19, pot face ca tulburarea de durere prelungită să fie mai răspândită”, a declarat Vivian B. Pender, MD, președintele APA într-un comunicat de presă al asociației despre tulburarea oficială.

Includerea tulburării de durere în DSM înseamnă că medicii pot acum factura companiilor de asigurări pentru tratarea persoanelor pentru această afecțiune, relatează The New York Times. În prezent, studiile clinice testează medicamentul naltrexona, care este un medicament utilizat pentru a ajuta la tratarea dependenței, ca formă de terapie a durerii și, potrivit NTY, dezvoltarea va declanșa probabil un flux de cercetare farmaceutică cu privire la alte potențiale prescripții.

O viață petrecută în solitudine

„Includerea tulburării de durere în DSM va însemna că medicii de sănătate mintală, precum și pacienții și familiile împărtășesc o înțelegere despre cum arată durerea normală și ce ar putea indica o problemă pe termen lung”, a spus Saul Levin, CEO și director medical al APA, în comunicatul de presă al asociației. „Mai ales acum, schimbul de informații și creșterea gradului de conștientizare cu privire la tulburarea de durere prelungită este esențială”.

Acestea fiind spuse, unii critici se tem că noul diagnostic va încuraja companiile de medicamente să convingă publicul că au nevoie de tratament medical pentru a face față doliului, potrivit NYT. „Sunt total în dezacord că durerea este o boală psihică”, a declarat pentru publicație Joanne Cacciatore, Ph.D., profesor asociat de asistență socială la Universitatea de Stat din Arizona, care operează Selah Carefarm, un refugiu pentru persoanele îndoliate. „Când cineva care este expert ne spune că suntem dezordonați și ne simțim foarte vulnerabili și copleșiți, nu mai avem încredere în noi înșine și în emoțiile noastre. Pentru mine, aceasta este o mișcare incredibil de periculoasă”, a declarat aceasta potrivit Yahoo News.

Alții însă speră că diagnosticul oficial va oferi ajutor celor care s-au retras din societate din cauza pierderilor lor, nu doar recent, ci și de-a lungul istoriei. „Erau văduvele care s-au îmbrăcat în negru pentru tot restul vieții, care s-au retras din contactele sociale și și-au trăit restul vieții în memoria soțului sau soției pe care i-au pierdut”, a spus medicul Paul S. Appelbaum, președinte al instituției care supraveghează revizuirile celei de-a cincea ediții a DSM. „Au fost părinții care nu au trecut niciodată peste asta și așa am vorbit despre ei. În mod colocvial, am spune că nu au trecut niciodată peste pierderea acelui copil."

În timp ce unii ar putea susține că durerea este un aspect cheie al experienței umane și, prin urmare, nu o afecțiune medicală, nu se poate nega că pandemia în curs a făcut ca pierderea și doliul să fie aparent mai prezente decât oricând. Deci, lăsând diagnosticul medical oficial, luați în considerare cuvintele doctorului Pender: „Dacă ați pierdut recent pe cineva apropiat, este foarte important să vă verificați. Durerea în aceste circumstanțe este normală, dar nu la anumite niveluri.”