„Misiunea ta de la mentorul tău de sănătate este să mănânci o cupă de înghețată în fiecare seară înainte de culcare.” Sarcina unui mentor de sănătate nu este niciodată să acționeze ca terapeut, iar un mentor bine pregătit va oferi doar îndrumări concrete atunci când i se va cere.

Decide din timp cât să mănânci (și când) și ce exerciții de calistenie să faci. Deveniți frustrați pe măsură ce ziua trece, abandonați obiectivele în schimbul promisiunilor de mâine, răsfățați-vă cu multă așteptare a unei privațiuni viitoare și dormiți â înainte de a face totul a doua zi - timp de zeci de ani. La fel ca mulți dintre ceilalți clienți ai mei de-a lungul anilor, ea s-a luptat cu greutatea ei și cu controlul impulsurilor.

Ni s-a spus că nu este corect dacă mâncăm noaptea târziu. Că suntem leneși dacă nu ne antrenăm și că este rău dacă nu ne place să gătim. Ceva este în neregulă cu tine! Trebuie să te controlezi! Nu avem nevoie de control. Avem nevoie de ușurare. Modul în care îl găsim este la fel de unic ca și noi.

Lupta oamenilor cu obiceiurile proaste

Între timp, clienții unui mentor de sănătate (dintre care mulți erau cu 10 sau 20 de ani mai în vârstă decât el) s-au confruntat cu tot felul de provocări de sănătate. A avut clienți cu trei copii și clienți fără niciunul. A avut avocați, grădinari și designeri și toți au vrut să știe același lucru: cum îmi pot schimba obiceiurile proaste și de ce schimbarea trebuie să fie atât de grea?

Au vrut să le spună el răspunsurile. Antrenorul personal în vârstă de 26 de ani, cu o istorie de depresie și tulburări de alimentație, nu avea încă răspunsuri la întrebările lor, dar era hotărât să le găsească. Ceea ce a descoperit a fost că regulile de dietă și fitness generează resentimente și rebeliune la majoritatea oamenilor. De obicei este o rebeliune liniștită. El și clienții săi nu aveau nevoie de reguli. Aveau nevoie de date viscerale, de încredere și imparțiale, iar cel mai bun loc pentru a le găsi era în obiceiurile „proaste”.

Renunțarea la control poate fi simțit ca o cădere liberă. Este terifiant. Acesta s-a gândit că dacă ar elimina regulile despre ceea ce ar putea sau nu ar putea face, ar sta toată ziua uitându-se la „Six Feet Under” și ar mânca tot ceea ce există. Oamenii îi spun tot timpul lucrurile pe care le fac „greșit”, impulsurile pe care trebuie să le „controleze”. Se luptă cu obiceiurile „proaste”, fără să-și dea seama că a se împrieteni cu acele rutine nesănătoase este calea cea mai rapidă către o schimbare eficientă și permanentă.

Mecanismul de adaptare

Când clienta sa s-a întors la o săptămână după ce și-a primit misiunea privind înghețata, a fost plină de frustrări. Ea nu reușise să ducă la bun sfârșit misiunea. Știind că în noaptea următoare va trebui să mănânce încă o cupă de înghețată, ea s-a trezit mulțumită cu o jumătate sau o treime de cupă. Și-a lăsat corpul să vorbească și a descoperit că, de fapt, îi place înghețata, dar nu atât de frenetic pe cât credea. Când și-a dat seama, bătălia s-a spulberat – oricum cea pentru înghețată.

Un obicei „rău” este doar un mecanism de adaptare. Este o plăcere în schimbul consecințelor pe termen lung, dar încercarea de a ne cuceri dorințele într-un tsunami de stres cronic este prost recomandat. Controlul nu este răspunsul; explorarea este — o căutare pe tot parcursul vieții pentru rutine satisfăcătoare și hrănitoare pentru a ne îmbogăți calitatea vieții.

Fiecare a lui, dar nu mă interesează o viață fără flexibilitate sau îngăduință. Obiceiurile proaste pot fi distractive până când repercusiunile pe termen lung se adună la ceva ce merită schimbat. Când se întâmplă asta, mă întorc înapoi la obiceiul prost până când dorința de ceva nou este incontestabilă, a spus mentorul potrivit Yahoo News.