Liniştea cartierului bucureştean Titan a fost tulburată miercuri dimineaţă de sirenele maşinilor de poliţie care s-au deplasat de urgenţă la blocul în faţa căruia zăcea fără suflare o poliţistă ce nu a mai rezistat singurătăţii din ce în ce mai apăsătoare şi care a decis să se arunce în gol de la etajul 9, după ce a lăsat o scrisoare de 5 pagini în care a explicat de ce a recurs la gestul extrem.

Titan, 7 iulie 2021, ora 7:00. Pare o dimineaţă obişnuită de vară, în care păsările sunt din ce în ce mai gălăgioase. Încă sunt puţini oameni pe străzi. Mulţi dorm, iar alţii se pregătesc pentru o nouă zi de muncă. Printre ei există şi cineva care nu mai vrea nimic de la viaţă. Cu doar câteva minute înainte de ora 7:00 o ştia doar ea, poliţista angajată la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA).

La ora 7:00 au aflat-o şi vecinii ei de la parter. A fost ora la care au auzit bubuitura teribilă. Ce o fi fost? A explodat ceva, oare? Fără să vrea, instinctul de conservare i-a făcut să se gândească la explozia de la Petromidia. A mai fost şi explozia de la Combinatul Chimic Azomureş… Nu, nu explodase nimic.

Grădină însângerată în Titan

Era altceva. Ceva crunt, care îi va urmări toată viaţa. Era trupul zdrobit al unei femei care tocmai se aruncase de la etajul 9. Au urmat câteva secunde de tăcere şi uluială. Timpul a rămas în loc… Ce om ar fi reacţionat altfel în faţa unei astfel de întâmplări atât de groaznice? În grădina lor cea frumoasă zăcea neînsufleţită vecina de la 9.

Ce s-a întâmplat? Cum? De ce? Numărul de urgenţă 112 a fost răspunsul pentru aceste întrebări. Cu toate că au văzut multe drame, şi poliţiştii care au ajuns la faţa locului au fost şocaţi. Impactul a fost şi mai puternic când s-a aflat că doamna care decisese să încheie socotelile cu viaţa era chiar o colegă. Au urcat spre fatidicul etaj 9. Când au ajuns, stupoare! Uşa era deschisă…

Odată intraţi în casă au găsit şi scrisoarea de adio. În ea au aflat că au găsit uşa deschisă pentru că aşa a dorit sinucigaşa. Nu a vrut ca poliţiştii să-i spargă uşa şi să-i deranjeze pe vecini. Şi-a calculat foarte atent toţi paşii, aşa cum reiese din scrisoarea de 5 pagini încărcate cu mult zbucium sufletesc. Misiva a fost adresată familiei. Mamei din Republica Moldova şi fratelui din Marea Britanie.

Marele of al poliţistei care şi-a luat viaţa

Doar lor. Atât. De aici a şi pornit tragedia. Erau doar ei şi mereu au fost doar ei. Numai ei, fără un soţ, fără un copil, fără cineva care s-o aştepte seara acasă, aşa cum le-a transmis printre lacrimi, dar convinsă că altă soluţie nu mai exista pentru ea. Ce misiune grea şi pentru anchetatori... Să citească toate acele rânduri ale disperării şi să afle că fosta lor colegă le-a spus mamei şi fratelui că se săturase de singurătate aşa cum nimeni nu bănuia.

Faţa hâdă a depresiei apare încă de la prima pagină. Sinucigaşa şi-a rugat mama să o ierte pentru că şi-a luat viaţa. Apoi a urmat fratele. Implorare pentru iertarea lumească a unui gest fără de iertare în ceruri… Vestea s-a răspândit rapid în bloc, dar nimeni nu şi-a putut explica de ce vecina de la 9 şi-a luat viaţa. Nu şi-au putut explica pentru că ea se comporta normal. Dar ce o mai însemna normal în zilele noastre?

Nici la locul de muncă, în cadrul ultimelor teste psihologice, nu fusese descoperită o problemă. La fel, la ultima tură, colegii nu observaseră ceva care să le dea de gândit. Din punctul lor de vedere, aveau în faţa ochilor doar o femeie de 47 de ani care se apropia de pensionare şi cam atât.

Cert este că depresia care afectează mulţi români şi care a fost devoalată în paginile scrisorii de adio nu a fost tratată în niciun fel. Nici cu medicamente, nici cu şedinţe la psiholog, nici cu o relaţie care să o facă să-şi descopere pofta de viaţă. Dacă ar fi fost aşa, nu se ajungea la saltul spre moarte.

Putea fi evitată această tragedie?

Odată terminate cercetările criminaliştilor, a fost închisă şi uşa locuinţei în care cu doar câteva ore înainte existase viaţă. Trupul inert este băgat într-un sac şi transportat la INML. Vecinii discută despre ştirea care a fost preluată la toate jurnalele de ştiri. Probabil vor mai discuta nişte zile.

Toţi discută despre efect, mai puţin despre cauză, adică despre cum putea fi salvată această viaţă. Despre cum pot fi salvate şi alte vieţi cuprinse de o deznădejde fără orizont, aşa cum a fost şi cea a poliţistei de la etajul 9.

„În această dimineaţă, prin apel 112 Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a fost sesizată cu privire la faptul că pe o stradă din Sectorul 3 se află decedată o femeie, posibil precipitată de la mare înălţime”, a anunţat Poliţia Capitalei. Asta a rămas în urmă. Câteva rânduri şi durere. Prea multă durere.