Cele două puteri nucleare nu au relații prea strânse, și asta din cauza unor viziuni diferite de abordare și rezolvare a unor probleme din Asia de Sud Est și din zona indo-pacifică.

Un război ipotetic între India și China ar fi unul dintre cele mai mari și mai distructive conflicte din Asia. Conflictul militar dintre cele două puteri ar zgudui continentul, ar provoca zeci de mii de victime pe ambele părți și ar afecta grav economia globală.

India și China se învecinează în două locații, nordul Indiei/vestul Chinei și estul Indiei/sudul Chinei, cu dispute teritoriale în ambele zone. China a atacat ambele teatre în octombrie 1962, începând un război, care a durat o lună de zile și care a dus la victorii minore chineze.

Politicile „Fără prima utilizare” ale ambelor țări în ceea ce privește armele nucleare fac foarte puțin probabil izbucnirea războiului nuclear. Ambele țări au o populație atât de mare, fiecare peste 1,3 miliarde, încât sunt în esență de neînvins.

Ca toate războaiele moderne, un război între India și China ar fi purtat pe uscat, pe mare și pe aer. Geografia ar limita sfera conflictului terestru, în timp ce un conflict aerian, luptă cu avioane dar și cu rachete, ar duce la distrugeri majore de ambele părți. Totuși, asul din mâneca strategilor militari este de partea Indiei, care ar domina un conflict maritim, cu consecințe grave pentru economia chineză.

Două țări cu armate uriașe

Un război între cele două țări, spre deosebire de războiul din 1962, ar implica o acțiune aeriană majoră de ambele părți.

Ambele țări mențin forțe aeriene tactice mari, capabile să efectueze diferite tipuri de misiuni în zona continentului asiatic. Unitățile Forțelor Aeriene ale Armatei de Eliberare a Poporului din regiunea militară Lanzhou ar zbura împotriva Punjabului, Himchal Pradesh și Uttarakhand și din expansiva regiune militară Chengdu împotriva Arunachal Pradesh din India. Districtul Lanzhou găzduiește avioane de luptă de tipul J-11 și J-11B, două regimente de bombardiere strategice H-6 și un sac de luptători J-7 și J-8.

Lipsa bazelor de infanterie în regiunea Xinjiang duce la ideea că Regiunea Militară Lanzhou ar putea susține probabil doar o campanie aeriană limitată împotriva nordului Indiei. Regiunea militară Chengdu găzduiește baze aeriene dotate cu avioane de vânătoare J-11A și J-10 avansați, dar există relativ puține aerodromuri militare în Tibet oriunde în apropierea Indiei.

India ar răspunde brutal

De-a lungul frontierei cu China, India a masat mai multe unități militare strategice, capabile de un răspuns imediat în cazul unei invazii.

Forțele aeriene din India sunt într-o poziție mai bună și pot avea o poziție de forță în cazul unui conflict aeriean. În timp ce războiul avea să se desfășoare pe frontiera cu oameni slab echipați ai Chinei, capitala New Delhi se află la doar 327 de kilometri de frontiera tibetană.

Flota aeriană a Indiei numără 230 de avioane de tipul Su-30Mk1, 69 de aparate MiG-29 și un număr neprecizat de Mirage 2000. Toate aceste tipuri de avioane, susțin specialiștii militari sunt competitive sau chiar mai bune decât majoritatea aeronavelor din dotarea Chinei.

India are probabil suficiente aeronave pentru a face față unui război pe două fronturi, care se confruntă cu forțele aeriene pakistaneze în același timp. India lansează, de asemenea, sistemul Akash de rachete de apărare aeriană cu rază medie de acțiune pentru a proteja bazele aeriene și alte ținte de mare valoare.