Evenimentul economic al sfârșitului de an este fără îndoială acordul dintre Beijing și Bruxelles de a-și deschide mai larg piețele pentru investițiile celuilalt.

Acordul China – UE poate răsturna echilibrul economic al planetei, punând capăt hegemoniei Statelor Unite.

Citiți mai jos o analiză realizată de Yves Peres pentru Le Figaro, pe care am tradus-o pentru cititorii Evenimentului zilei. Titlul și intertitlurile îmi aparțin.

Acordul privind investițiile încheiat pe 30 decembrie 2020 între Uniunea Europeană și China nu constituie decât o etapă preliminară. El va fi ratificat de cele două părți abia după o perioadă de doi ani.

Acordul a fost totuși salutat ca istoric de cancelarul Angela Merkel și de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Care este adevărul în legătură cu acest acord și cu miza sa reală?

Îmi propun să răspund la această întrebare analizând-o din trei unghiuri diferite.

Unul este că orice acord semnat între o țară occidentală și China este asimetric. Altfel zis, pe noi ne angajează mai mult decât China. Această simetrie ține de natura însăși a sistemului politic și economic chinez.

Al doilea este că acest acord nu trebuie privit doar sub aspect comercial și pur bilateral, între UE și China. El trebuie văzut într-un cadru mai larg, geopolitic și triangular, între Statele Unite, UE și China.

Al treilea este că, din punct de vedere european, acordul va fi mai ales în beneficiul Germaniei. Aceasta și-a folosit toată influența pentru a ca acordul să se încheie.

Acorduri după ureche

China are obiceiul de a semna multe acorduri internaționale, pe care apoi le aplică după cum crede de cuviință. Astfel, atunci când a fost primită în Organizația Mondială a Comerțului (OMC) s-a angajat să respecte regulile. După douăzeci de ani, constatăm că nu a făcut-o prea des.

Când a organizat la ea acasă Jocurile Olimpice, China a promis solemn să respecte libertatea presei. Or, în 2020, a fost din nou țara care a întemnițat cel mai mare număr de ziariști.

În fine, în privința Hong Kongului, a acceptat, la retragerea Marii Britanii, să aplice legislația în vigoare. Totuși, după revolta studenților, a decis să aplice propria legislație privind securitatea națională, pentru a restabili ordinea și a zdrobi mișcarea democratică.

Să revenim la acordul China - UE. Scopul său afișat este ca cele două părți să-și deschidă mai larg piețele pentru investițiile celuilalt.

China și-a făcut mendrele în Europa

Relațiile economice și comerciale dintre UE și China sunt deja foarte importante. China este al doilea partener comercial al UE, după Statele Unite. Ea reprezintă 20,2% din importurile de produse ale UE și absoarbe 10,5% din exporturile ei.

În ce privește investițiile, UE a investit circa 150 de miliarde de euro în China, iar aceasta în Europa o sumă cel puțin egală.

Câteva perle ale industriei europene au trecut sub pavilion chinez: Volvo în Suedia, Pirelli în Italia, Club Med și Lanvin în Franța, Kuka și Krauss Maffei în Germania.

Dimpotrivă, în China, companiile europene se confruntă cu o dublă constrângere. Cea de a crea firme mixte cu companiile locale și cea de a accepta să-și transfere tehnologia.

În ultimii ani, China a mizat mult și pe dezvoltarea relațiilor bilaterale cu țări din UE. Italia s-a alăturat proiectului drumului mătăsii, punând porturile Genova și Trieste la dispoziția companiilor chineze dornice să se implanteze în Europa.

Atena a cedat portul Pireu transportatorului chinez Cosco, care controlează și porturile spaniole Bilbao și Valencia.

Portugalia, care a primit 6 miliarde de euro împrumuturi din partea Chinei, a acceptat în schimb ca Felidade, prima bancă privată a sa, să fie controlată de Beijing.

China Three Gorges a dobândit și ea controlul EDP (Energias de Portugal), primul grup electric al țării. În ciuda avertsmentelor Washingtonului.

În fine, țările Europei Centrale organizează annual un summit cu China.

Așadar, și pentru a recupera handicapul și a evita manevrele de ocolire ale Chinei, Comisia Europeană a demarat negocierea acordului.

Potrivit noului cadru, China va beneficia de un acces mai larg la mai multe sectoare energetice și manufacturiere europene.

De partea sa, China se angajează să faciliteze intrearea companiolor europene pe noile piețe atractive. Printre acestea, vehiculele verzi, sănătatea, finanțele și „cloud”.

În plus, China a promis că aderă la Organizația Mondială a Muncii și că îi va aplica regulile.

O alianță împotriva SUA

Acest acord este o lovitură de maestru a Chinei în războiul său comercial cu Statele Unite. Supusă sancțiunilor economice de administrația Trump, China a dorit să se apropie de UE și să lovească SUA.

La Beijing se speră că proiectul drumurilor mătăsii va permite reconfigurarea rețețelor comerciale la scară mondială. Scopul suprem este a pune capăt hegemoniei americane.

Înainte de instalarea administrației Biden, acordul între Beijing și Bruxelles constituie deja un eșec pentru proiectele de cooperare transatlantică dorite de Washington.

China va îngreuia astfel continuarea strategiei de război comercial declanșată de SUA. Beijingul se plasează în poziție de a lupta sau a negocia cu administrația Biden, în funcție de atitudinea acesteia.

Acordul China - UE a fost dorit intens de Germania. Prin el, Berlinul se poziționează ca un actor esențial între Washington și Beijing. Companiile de automobile germane (Daimler, Mercedes, Volkswagen) au făcut presiuni pentru încheierea acordului.

Motivul este simplu. Aceste companii realizează azi o cifră de afaceri mai mare pe piața chineză decât pe cea americană.

În plus, piața chineză, mai ales cu trecerea la motoarele electrice și hibride, oferă perspective mult mai promițătoare.