EDITORIALUL EVZ: Şi Biserica face compromisuri!

De ieri, noul mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ.

Din 46 de voturi exprimate, ÎPS Andrei a obţinut 29 de voturi, iar contracandidatul său, PS Irineu Bistriţeanu, 17. Este şi, totuşi, nu este o surpriză. Iniţial, vlădica de la Alba-Iulia afirmase, precum mentorul şi predecesorul său, vrednicul de pomenire ÎPS Bartolomeu Anania, că nu va candida pentru această funcţie. A repetat-o de atâtea ori, public, dar şi în întâlniri informale cu alţi ierarhi, încât chiar am luat-o în serios. De aceea, nici nu l-am luat în calcul în analizele mele de până acum. Când a fost însă nominalizat, la Cluj, a lăsat capul în jos şi, cu neasemuită smerenie, a acceptat competiţia. Adică a făcut ascultare! E drept că unii au trântit uşa, afirmând că "nu aşa ne-a fost vorba", dar asta e o altă chestiune. Ţine de caracter!

Mulţi sinodali consideră că această alegere este soluţia de compromis la care a ajuns Patriarhul Daniel, dar şi alţi ierarhi, pentru că, la urma urmei, întâistătătorul BOR nu a avut decât un vot în această "luptă". Mitropolia Clujului nu putea fi desfiinţată, iar Sibiul cere, pe bună dreptate, satisfacţie. Nici un om onest nu poate uita modul total anticanonic şi heirupist în care a fost înfiinţată Mitropolia de la Cluj, într-un ceas de noapte. Neputându-se unifica Ardealul, din chestiuni mai mult politice, pe care timpul le va dezvălui, iar cei implicaţi vor fi judecaţi, spre ruşinea lor, cu dreapta măsură de istorie, s-a ajuns la ideea unui compromis. Adică o reîmpărţire teritorială între cele două mitropolii. Nu poţi lăsa Sibiul lui Andrei Şaguna, chit că astăzi Clujul e mare, tare şi cel mai important centru urban al Transilvaniei, cu o jurisdicţie cât a unui protopop. În mod firesc, Alba, Mureşul şi poate chiar Hunedoara ar trebui să aparţină de Mitropolia Sibiului. Cum se putea face asta? Prin "avansarea" ierarhului de la Alba, ÎPS Andrei Andeicuţ!

Compromisul a fost făcut! Azi pare pace! Cu riscul de a-l supăra pe Patriarh, cred că axa ÎPS Teofan-ÎPS Andrei nu îi va fi de bun augur. Vom vedea dacă politica Prea Fericiri Sale de a-şi mulţumi contestatarii tradiţionali, în detrimentul vechilor şi oneştilor colaboratori, va da rezultate. Rămân până la capăt, cu toate dezamăgirile, un admirator al Patriarhului Daniel!

Ultimul boem al secolului XX. S-a stins singur și trist, înconjurat doar de pisicile sale

Ce se întâmplă cu concediile începând din 2025. Legea care clarifică toate situațiile

Mă plec în faţa hotărârii Sfântului Sinod. Deşi l-am apărat din răsputeri pe ÎPS Andrei când a fost atacat pe nedrept - colecţiile ziarelor şi emisiunile TV stau mărturie - nu l-am văzut, nu l-am simţit la Cluj. Mi se părea anormal ca incendiatorul Ardealului să devină pompier. "«Dacă Andrei Andreicuţ câştigă locul de mitropolit atunci de bună de seamă că Alba-Iulia şi Mureşul ar trebui să treacă la Mitropolia Ardealului de la Sibiu pentru a se aduce o compensaţie Mitropoliei de la Sibiu. Să nu uităm că Andrei a fost mărul discordiei care a rupt Ardealul, acesta fiind preferatul lui ÎPS Bartolomeu pentru funcţia de mitropolit al Ardealului», consideră Florian Bichir" ("Evenimentul zilei", 15 martie 2011). "«Eventuala alegere a arhiepiscopului Andrei Andreicuţ în scaunul mitropolitan ar avea un argument în plus» … a adăugat Bichir" ("Ziua de Cluj", 16 martie 2011). Asta, ca să nu mai spună unii gargaragii şi îmbârligători că n-am anticipat soluţia de compromis la care s-a ajuns.

Sinodul a ales. Ce-ar mai fi de adăugat? Doar poate că ÎPS Andrei Andreicuţ are datoria, obligaţia morală să facă pace în Ardeal. Altfel numele său va fi asociat cu ruperea unei mitropolii. Şi tare mi-e teamă că în lupta de imagine cu Şaguna, ÎPS Andreicuţ nici nu poate respira!

"Vrednic este", voi striga şi eu pe 25 martie la Cluj, unde voi fi prezent. Cu speranţa că noul vlădică al Clujului va fi, aşa cum este cunoscut, drept un om al păcii.

Cu un ochi râd, cu altul plâng. Am rămas doar cu o mare dezamăgire. ÎPS Ioan al Covasnei şi Harghitei, recunosc, preferatul meu (toţi avem slăbiciuni), nici măcar nu a fost nominalizat. Mucenicul care apără românitatea din "Har- Cov" este din 1994 veşnicul candidat - iepurele bun la curse, abonat la locul doi. În locul Înalt Prea Sfinţiei Sale n-aş mai accepta nicio nominalizare. Bătaia de joc e prea mare!