Una dintre ipotezele vehiculate frecvent în ultimele zile despre fuga din ţară a brokerului Cristian Sima este că acesta ar fi ameninţat de unii clienţi ai căror bani i-ar fi pierdut. Se speculează că ar fi vorba de afacerişti, politicieni, interlopi sau chiar de mafia italiană. Există însă şi alţii de care lui Sima i-ar putea fi chiar mai frică.

Chiar în intervenţia televizată pe care a avut-o vineri, el a spus că "îi este frică fizic", sugerând că unii clienţi i-ar fi ameninţat integritatea corporală sau chiar viaţa. Pierderea banilor clienţilor poate să nu fie însă singurul motiv al plecării, iar temerile să nu fie doar de natură fizică.

Primii de care e firesc să se teamă Sima sunt comisarii CNVM. Potrivit reprezentanţilor instituţiei, au fost demarate anchete atât la Sibex cât şi la WBS România, ambele supravegheate de Comisie. Sima a luat deja joi o amendă de 10.000 de lei, la fel ca şi actualul preşedinte al Sibex, Paul Miclăuş, pentru limitarea abuzivă a dreptului de vot al SIF-urilor în Adunarea Generală a Acţionarilor.

"Noi am derulat de câteva luni un control la Sibex pentru că domnul Sima era preşedinte la Sibex, cred că acest control a pus foarte multe întrebări la care domnul Sima a trebuit să răspundă si i-a venit greu să răspundă, motiv pentru care vreau să cred că scenariul dânsului nu se întinde inclusiv peste Sibex şi a întrerupt o activitate care se putea desfăşura şi pe alte pieţe şi s-a limitat la WBS Holding", a declarat vicepreşedintele CNVM Gavrilă Alexe. WBS taie şi spânzură la Sibex În afară de abuzurile făcute de Sima pentru a rămâne la conducerea instituţiei, mai există un amănunt suspect. De când s-a schimbat conducerea, firma lui Sima, WBS România, a căpătat o pondere din ce în ce mai mare în tranzacţionarea instrumentelor derivate, ajungând la o cotă de piaţă de 64% în primele opt luni ale acestui an.

Asta înseamnă că în minimum 14% din tranzacţii firma reprezintă şi cumpărătorul şi vânzătorul. Denumite tranzacţii "cross", astfel de situaţii sunt reglementate strict, din cauză că intermediarul poate prejudicia interesele unuia din clienţi.

Mai rău, WBS România este şi market maker pentru mai multe instrumente tranzacţionate la Sibex. Ce înseamnă asta? Că este obligată să acţioneze ca vânzător sau cumpărător atunci când nu există cerere sau ofertă în piaţă, pentru ca investitorii să poată avea acces la o lichiditate mai mare. Şi jucător, şi arbitru În concluzie, în mare parte din tranzacţiile pe care le intermediază, WBS România, firmă controlată de preşedintele şi directorul general al operatorului bursier, este atât intermediar pentru clienţi cât şi cumpărător sau vânzător. Centrează, dă cu capul şi este şi arbitru, dacă ar fi să vorbim în termeni fotbalistici. Nu înseamnă neapărat că s-au produs ilegalităţi, dar probabilitatea e una foarte mare.

O altă posibilitate, dată fiind şi rapiditatea cu care WBS România a ajuns la o asemenea cotă de piaţă, ar fi ca firma să realizeze tranzacţii artificiale, între conturi create special pentru aşa ceva, pentru a-şi crea o imagine de actor important în piaţă şi, de ce nu, pentru a maximiza valoarea Sibex, al cărei acţionar important este. Este o acuzaţie, neprobată însă, care i-a fost adusă şi lui Bernard Madoff, ajuns la rândul său cel mai mare market maker de pe Nasdaq, cu mult în faţa competiţiei. Evident, e doar o supoziţie, singura care poate constata aşa ceva fiind CNVM.

O altă grijă a lui Sima ar fi WBS România, aflată sub supravegherea aceleiaşi CNVM. Deşi oficial şi-a vândut participaţia la firmă, din toate declaraţiile reiese că el o conducea în continuare, lucru, evident, ilegal. Caz tipic de înşelăciune O altă problemă, cel puţin la fel de gravă, este că WBS Holding, firma înregistrată în Insulele Virgine şi incriminată acum de clienţii păgubiţi, funcţiona în acelaşi sediu şi împărţea aceleaşi resurse materiale şi umane. Acest lucru a indus în eroare clienţii şi ar putea fi taxat atât pe piaţa de capital, cât şi în plan penal.

În afară de comisarii CNVM, un alt motiv de teamă pentru "brokerul vrăjitor", cum l-au numit unii, îl reprezintă poliţiştii şi procurorii. La prima vedere, ideea că a tranzacţionat banii unor lacomi şi i-a pierdut nu pare să ridice probleme de natură penală. La o privire mai atentă, apare întrebarea: "cum a tranzacţionat acei bani?".

Contractul nu prevedea că acei clienţi îi dădeau banii persoanei fizice Cristian Sima, care ulterior putea face orice cu ei, ci se referea la un cont de tranzacţionare. Numai că firma WBS Holding nu era autorizată de nimeni să presteze activitatea de intermediere pe piaţa forex sau pe vreo altă piaţă. Nici în România, nici altundeva. "Dacă firma nu era autorizată nici în România, nici în Marea Britanie, e un caz tipic de înşelăciune", a declarat pentru EVZ avocatul Cristian Duţescu, specializat în piaţa de capital. Activitate învăluită în mister E încă un mare semn de întrebare cum îşi desfăşura efectiv activitatea această firmă. În mod normal, intermediarii de pe astfel de pieţe financiare preiau ordinele clienţilor şi ulterior se protejează deschizând poziţii la intermediari mai mari sau pe pieţe interbancare, în aşa fel încât să nu îşi asume riscurile clienţilor.

Sima nu a spus nimic despre cadrul juridic în care a realizat tranzacţiile şi mai ales despre intermediarii sau băncile cu care lucrează la rândul său WBS Holding. Deocamdată, el nu a prezentat nicio dovadă că a tranzacţionat în realitate banii clienţilor, deşi toată lumea îl crede pe cuvânt.

Nu ar fi de mirare să fi realizat de fapt tranzacţii pe conturi personale, deschise la intermediari externi, pe banii clienţilor, la fel cum nu ar fi de mirare nici să nu fi făcut niciodată vreo tranzacţie şi să fi trăit efectiv pe picior mare din acei bani, aşa cum a făcut şi Madoff în America. Autodenunţ în direct la TV Chiar şi dacă a pierdut într-adevăr banii, aşa cum susţine, a recunoscut în direct că a comis o infracţiune, atunci când a spus că a luat banii clienţilor care aveau conturi, chipurile, cu grad de risc mai scăzut, pentru a încerca să acopere pierderile de pe alte conturi.

În oricare dintre aceste situaţii, probabilitatea ca Sima să fi comis cel puţin o infracţiune, dacă nu cumva chiar mai multe, se apropie de 100%. Iar fuga sa peste hotare nu poate decât să adâncească suspiciunile.

Frica de clienţii săi, majoritatea VIP-uri care nu şi-ar risca libertatea pentru a se răzbuna pe el, nu poate fi mai mare decât frica de pedeapsa între 6 luni şi 12 ani pentru înşelăciune, cea de la 1 la 15 ani pentru delapidare, între 3 luni şi 2 ani pentru fals sau alte infracţiuni pe care cei din afară nu le pot bănui în prezent.