Ceremonia de învestire a lui Klaus Iohannis a fost în aceeași notă cu campania sa pentru alegerile prezidențiale: lipsită de culoare și de evenimente. Notă discordantă au făcut soția sa, Carmen, vizibil emoționată, și premierul Victor Ponta, vizibil agitat.

Dacă în 2004 Traian Băsescu a depus jurământul în funcția de președinte cu doar câteva minute înainte ca mandatul lui Ion Iliescu să expire, acum parlamentarii au fost obligați să vină la muncă într-o zi de duminică, la prânz, pentru învestirea lui Klaus Iohannis.

În minutele lungi de aşteptare, înaintea începerii ceremoniei de depunere a jurământului, parlamentarii, invitaţii şi ziariştii se plimbau pe holuri, fiind atenţionaţi, din când în când, de organizatorii evenimentului să nu ocupe culoarul rezervat demnitarilor.

Câţiva au ales să bea o cafea sau un suc la bufetul Parlamentului. Demnitarii invitaţi au început să sosească cu aproximativ 30 de minute înainte de ora programată pentru ceremonie, printre aceştia: președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, foștii președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu, șeful SRI George Maior și judecătorii CCR, cu excepția lui Daniel Morar, dar și Patriarhul Daniel, îmbrăcat în sutană albă.

Preşedintele Klaus Iohannis a intrat în sala de şedinţă exact la ora 12.00, ghidat parcă de ceasul elveţian al bunicului său.

Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă sobră și preponderent lipsită de emoție. Sala de Plen a fost arhiplină, la balcoane stând invitații președintelui României. Chiar și parlamentarii, altădată distrați și neatenți au stat cuminți și ascultători în bănci, chiar dacă mai făceau poze din când în când. Ceremonia a început prin intonarea imnului de stat, Iohannis așezându-se apoi pe un jilț pe care nu părea să stea tocmai confortabil. Apoi, președintele CCR, Augustin Zegrean, a citit decizia CCR de validare a mandatului prezidențial. Liniștit, Iohannis a mers spre pupitru, și-a pus mâna dreapta pe Biblie și a citit jurământul. A primit binecuvântarea Patriarhului Daniel și apoi și-a susținut discursul, poate cel mai lung din cariera sa politică: 25 de minute.

Ponta, un premier grăbit

Premierul Victor Ponta a fost cel mai neliniștit dintre toți cei prezenți la depunerea jurământului lui Iohannis, el tastând în permanență pe telefonul său mobil și părând neatent. De altfel, Ponta nu a mai avut răbdare ca președintele Camerei, Valeriu Zgonea, să încheie ceremonia și s-a ridicat cu câteva secunde mai devreme, spre amuzamentul parlamentarilor. S-a așezat apoi, până când Zgonea și-a terminat discursul, a dat mâna rapid cu Klaus Iohannis, fiind primul care a părăsit sala de plen.

Iliescu a ațipit

Pe de altă parte, fostul președinte Ion Iliescu care a stat lângă Emil Constantinescu, a fost cel mai liniștit. Atât de liniștit încât la un moment dat, exact pe discursul lui Klaus Iohannis, a ațipit câteva minute bune. După ceremonie s-a întreținut pe hol cu unul dintre cei mai controversați parlamentari, Șerban Nicolae.

Calmul, siguranța, stăpânirea de sine a președintelui au contrastat puternic cu emoțiile primei doamne, Carmen Iohannis. La finalul ceremoniei, ea a ieşit din sală, vizibil emoționată. Elegantă, cu o rochie albă cu albastru, toți ochii au fost ațintiți spre loja unde Carmen Iohannis a stat alături de președintele PNL, Alina Gorghiu. Secretarul Camerei, Nicolae Mircovici, nici nu a vrut să înceapă ședința până nu a văzut-o pe soția președintelui. „Dar soţia, soţia unde este?“, l-a întrebat el pe Zgonea fără să își dea seama că microfoanele sunt deschise. „Doamna Carmen este sus, la lojă, pentru că protocolul nu prevede să vină aici, în faţă“, l-a liniștit Zgonea.

Declarațiile președintelui

După depunerea jurământului în funcția de președinte, Klaus Iohannis a susținut un discurs în fața Camerelor reunite:

● Voi fi Președintele tuturor românilor.

● România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în fața oamenilor și cu care pornesc pe acest drum. Vreau ca la sfârșitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârșit, că am construit instituții solide, că am făcut legi și reguli durabile.

● Primul pas în acest proces este reconstrucția instituțiilor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuțiile cu privire la: revizuirea Constituției și modernizarea ei, schimbarea legislației electorale – alegerea Parlamentului, inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităților locale, votul prin corespondență și votul electronic, schimbarea legislației partidelor politice .

● În domeniul statului de drept și independenței justiției, precum și al luptei anticorupție, pașii făcuți până acum trebuie cu necesitate continuați. Mi-aș dori ca la sfârșitul mandatului meu, corupția să nu mai figureze pe agenda publică

● Un al doilea capitol esențial este acela al marilor sisteme publice. În cel mai scurt timp voi chema la consultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni fundamentale: ce obiective de țară ne asumăm la aceste capitole, o modalitate de lucru și de dialog permanent și un calendar cu etape și acțiuni, pentru a trece de la vorbe la fapte.

● Cei trei piloni ai politicii noastre externe sunt: Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenența la NATO și la Uniunea Europeană. Liniile strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul mandatului meu de Președinte. Am spus limpede că este nevoie de o creștere a bugetului Apărării, până la cel puțin 2% din PIB. Vă propun să avem un consens pe această temă.

● Îmi propun ca în primele 6 luni ale mandatului să prezint Strategia Națională de Apărare a României.

● Îmi doresc o voce mai puternică a României în concertul european.

● Îmi pun întreaga putere și pricepere la dispoziția poporului român. Ca peste 5 ani să putem spune că România este țara care a uimit lumea, prin transformarea și reconstrucția ei.