Avionul Tarom prăbușit în Oceanul Atlantic are o poveste fabuloasă, însă puțin cunoscută. Accidentul este unic în istoria aviației mondiale și pare că un miracol a avut loc în acea zi de august a anului 1980. Pasagerii și echipajul au reușit să supraviețuiască atât prăbușirii, cât și atacurilor rechinilor. Deși nu au fost victime, pilotul a fost cercetat de mai multe state și condamnat de comuniști la 100 de ani de închisoare.

Avionul Tarom se prăbușește în Oceanul Atlantic, fix pe o dună de nisip

Pe 7 august 1980, avionul Tupolev 154 al companiei Tarom trebuia să efectueze un zbor către Mauritania. Avea la bord 186 de persoane cu tot cu echipaj. Scopul acestei curse era de a duce marinari civili pentru a face schimbul pe trei nave românești aflate în zonă. Condițiile meteorologice nu erau favorabile și aeronava avea o problemă tehnică, iar căpitanul Paul Mitu a povestit că a insistat să se renunțe la acel zbor. După 14 ore de așteptare, echipajul primește aprobarea de a se ridica de la sol. Totul a mers bine, până când avionul Tarom a ajuns în apropierea aeroportului din Nouadhibou, Mauritania, în jurul orei 04:00 dimineața.

O defecțiune a echipamentului de dirijare de pe aeroport a făcut ca aeronava să nu poată ateriza în condiții de siguranță. Căpitanul a povestit să sunt foarte rare cazurile în care acel sistem de aterizare nu funcționează. Pista era întunecată, așa că aterizarea s-a făcut eronat, la aproape jumătate de kilometru lateral de pistă, în Oceanul Atlantic. Pilotul a ținut avionul cu botul în sus și a planat deasupra apei. În momentul impactului, avionul s-a rupt în trei bucăți, iar unii pasageri au ajuns în apele oceanului. Din fericire, aeronava a aterizat fix pe o dună de nisip, ceea ce a făcut ca toți pasagerii să scape cu viață.

După impact, unii pasageri au fost aruncați în apă, în timp ce alții au rămas blocați pe locurile lor. Lumina din interiorul avionului s-a stins, iar pasagerii au intrat în panică și au început să țipe. Unul dintre motoarele aeronavei a mai funcționat timp de 45 de minute de la prăbușire. La suprafața apei pluteau vapori de kerosen, iar pericolul de incendiu era foarte mare. Din fericire acest lucru nu s-a întâmplat.

Pasagerii și echipajul, salvați după mai bine de trei ore de la prăbușire

Faptul că motorul a mai mers câteva minute după accident a fost un mare avantaj. Kerosenul de la avion i-a salvat pe pasageri de atacurile rechinilor care dădeau târcoale. O parte din marinari au fost răniți, însă pasagerii și membrii echipajului din avionul Tarom s-au ajutat între ei. Unul dintre supraviețuitori, Cornel Gosan, a povestit cum au decurs minutele după ce au realizat ce s-a petrecut. Unii aveau mâinile tăiate, alții picioare rupte sau lovituri la cap. Potrivit supraviețuitorului, printre cei răniți grav era o stewardesă, Geta Negru. Cei cu răni minore i-au ajutat pe ceilalți să se urce pe aripa avionului rămasă la suprafață. Văzând că orele trec și nimeni nu vine să îi salveze, unii s-au încumetat să înoate spre mal. Accidentul a avut și o victimă, o persoană și-a pierdut viața în urma unui infarct. După aproximativ trei ore au început să apară primii salvatori.

„Primii care au venit la noi au fost marinarii de pe vapoarele româneşti care erau în rada portului. Au lăsat bărcile de salvare şi au venit după noi. Apoi au venit şi cei de acolo. Bagajele noastre nu au fost recuperate, cala avionului a rămas sub apă”, a povestit Cornel Gosan pentru Adevărul.

O bază sanitară a fost amenajată în localitatea Cansado din Mauritania, iar toți oamenii aflați la bordul aeronavei prăbușite au fost duși acolo. Supraviețuitorul spune că doar cei aflați în stare gravă au fost duși la un spital din apropiere, restul fiind tratați pe paturi de campanie. Marinarilor li s-a dat de ales. Cei care se simțeau în stare să continue contractul au fost trimiși pe vapor, iar ceilalți acasă. După ei a fost trimisă o altă aeronavă Tarom, la trei zile după accident. Nici drumul de întoarcere acasă nu a fost lipsit de peripeții. La Otopeni, avionul Tarom, de data aceasta un Boeing, a avut probleme cu trenul de aterizare. În cele din urmă deschiderea s-a făcut mecanic, iar marinarii au reușit să ajungă acasă.

Căpitanul care a pilotat avionul Tarom, anchetat de cinci state

Cornel Gosan a povestit că în țară nu se anunțate nimic despre accident. Rudele marinarilor au aflat despre cele întâmplate în Mauritana de la Radio Europa Liberă. Știrea spunea că nu există supraviețuitori, așa că familiile celor aflați la bord i-au crezut morți. La întoarcerea în țară a urmat și un proces. Deși marinarii au fost martori la cele întâmplate, nimeni nu le-a pus nicio întrebare. Nu au fost audiați. Au mers doar la Institutul de Medicină Legală pentru obținerea unor certificate constatatoare. Apoi au primit de la ADAS câte 5.000 de lei fiecare și și-au continuat viața. Nu același lucru se poate spune și despre pilotul Paul Mitu.

Căpitanul care a pilotat avionul Tarom a fost prezentat în fața unei comisii formată de cinci țări. Erau reprezentanți din Marea Britanie, pentru că de acolo era compania care asigura avionul, din Mauritius pentru că accidentul s-a produs în apele lor, din Franța pentru că aparatura era franțuzească, din Rusia pentru că ei dețineau avionul și din România, pentru că pilotul era român. Cutiile negre sunt analizate și se ajunge la concluzia că de vină pentru producerea accidentului este sistemul de aterizare, iar pilotul român un erou care a reușit să nu se scufunde în Atlantic.

Se stabilește că Paul Mitu nu este vinovat, iar compania britanică de asigurări trimite către România 36 de milioane de dolari. După ce banii sunt încasați, compania Tarom, membrii PCR și membrii din Securitate îl cheamă pe pilot la audieri. Mitu este anunțat de regimul comunist că este vinovat de producerea accidentului și că este condamnat la 15 ai de închisoare pentru că s-a urcat obosit la manșă. Mai mult decât atât, este acuzat și că a avut relații extraconjugale cu femeile din echipaj.

Paul Mitu, condamnat la 100 de ani de închisoare

Pilotul încearcă să se apere de acuzațiile care îi sunt aduse. El explică faptul că în ziua aceea mai avusese un zbor și că a fost obligat să îl facă și pe al doilea, deși s-a opus. Căpitanul a mai precizat în declarația sa că agentul de la Securitate i-a ordonat să decoleze în orice condiții. Deranjați că Mitu nu acceptă condamnarea, membrii Securității îi mai adaugă la pedeapsă încă 25 de ani. Au urmat apoi alte dispute între căpitanul care a pilotat avionul Tarom și Securitate, iar în cele din urmă Mitu este condamnat la 100 de ani de închisoare și i se retrage licența de zbor.

De la un apropiat, căpitanul află că poate reclama la Londra faptul că regimul din țară îl acuză de producerea accidentului. În aceste condiții, britanicii ar fi putut cere înapoi daunele de 36 de milioane de dolari acordate României. Astfel, Mitu cere o întrevedere cu membrii Securității și îi anunță că a trimis o scrisoare către Amsterdam în care a povestit tot ce i se întâmplă. El a mai spus că, dacă statul român nu își retrage acuzațiile, scrisoarea va ajunge în Londra. Statul nu voia să piardă despăgubirile, așa că sentința pilotului este anulată și i se restituie licența de zbor, dar ca începător, potrivit unui video postat pe canalul de Youtube „Atenție cad mere!”.