JURNAL DE PÎRÎT - MONSTRUOZITĂȚI POLITICE. „Și se înscăună la președinție un clovn bețiv, mincinos și cleptoman”

Într-o postare incendiară pe blogul personal, scriitorul Liviu Antonesei realizează o analiză devastatoare a peisajului politic mioritic. Reproducem, mai jos, parțial, textul. Atenție, conținut explicit!

Pe cît mă descumpănesc și mă irită manifestările bigotismului, habotniciei, fundamentalismului în planul credinței religioase, pe atît mă perplexează ele în plan civil, ca să spun așa, în manifestările de cecitate politică. Pe la începutul anilor 90, a făcut carieră formula „Iliescu apare, soarele răsare”, dar și multe altele, ca dovezi ale tentativei de a inventa un nou cult al personalității după ce abia scăpasem de unul. Interesant este că atunci, ideologii feseniști au țintit perfect mentalul colectiv, astfel încît am ajuns nu doar la rezultatele alegerilor din Duminica Orbului – bună zi pentru acele alegeri! – dar și la cele din 1992, iar ceva din răul originar s-a perpetuat pînă astăzi, chiar dacă mai depersonalizat, fără a se uita însă vreodată că Iliescu a făcut partidul și l-a reinventat sub diverse nume pînă la cel de astăzi…

„Și abia plecă bătrînul…” și se înscăună la președinție un clovn bețiv, mincinos și cleptoman. Cîștigase greu alegerile contra lui Năstase, majoritatea parlamentară nu prea ieșea, așa că s-a ajuns la „soluția imorală”, care m-a îndepărtat complet de ipochimen, deși îl votasem, socotindu-l „răul cel mai mic”, care iute s-a dovedit mare cît Himalaya! Pentru că nu mai era situația din anii 90, și-a creat repede o camarilă politico-economică, dar și culturală, care i-a rămas fidelă și i-a propagat cultul pînă la capătul celui de-al doilea mandat, cu pusee demente de cult în campania pentru mandatul numărul doi și la referendumul pentru suspendare. Noroc că există memoria presei, altfel tinerii de astăzi și de mîine ar spune că așa ceva nu există, precum țăranul lui Preda cînd a văzut girafa. Dar așa ceva exista, cum a existat și cultul deșănțat al mitocanului care a stat 10 ani la Cotroceni. Oameni pe care îi puteai crede inteligenți, care oricum erau „fini și subtili”, au transformat ipochimenul cu pricina într-un zeu mundan, au produs o religie laică în jurul său. Noroc că mai existau și aderenți ai altor religii/ partide și atei, cum am devenit și eu după ce îl votasem pe Iliescu, să nu cîștige Vadim!, și pe acest monstru politic în 2004, altfel…

Noroc că există memoria presei, cum spuneam, noroc că există internetul, astfel că putem ajunge în timp real la respectiva memorie. Reclamantul meu „pe persoană fizică” a produs zeci de encomioane. De pildă, de la el am aflat că monstrul politic „ne-a condus pe drumul adevărului” (adevărul este că mori de rîs la o asemenea asociere), alt membru al camarilei îl declara „conducător pentru alte dimensiuni istorice”). Așa ceva nu s-a spus nici pentru Ceaușescu, care a fost mereu situat într-o singură dimensiune istorică, pînă la urmă și Pericle face parte din istoria pe care o știm! Nu mai dau exemple aici, sînt cu toatele reunite în extraordinara monografie dedicată de Radu Călin Cristea pre numele său Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale. De cele ale reclamantului meu „pe persoană fizică” mă voi ocupa însă într-un episod special. Sînt prea multe și prea involuntar comice.

Diana, învinsă de Șoșoacă. Culisele unei decizii care a bulversat alegerile prezidențiale

Angajatul esențial la orice bloc. Costă ceva, dar amenzile sunt mai mari

Dar o religie nu este o religie dacă nu-și anatemizează, distruge într-un fel sau altul adversarii. Pe mine, cum văd, printr-un proces, deși nu au fost puține nici anatemizările spuse sau scrise. Dar nu eu sînt important, mă interesează un fenomen, nu un caz. Prin urmare, împotriva manifestanților anti-prezidențiali și antimajoritari din iarna lui 2011 – 2012, protestatarii n-au fost scoși din „ciumpalaci” de către unii, „mahala imundă” sau „pegră socială” de către alții, iar calificativele sînt mult mai numeroase. Cînd pe fondul manifestațiilor antipesediste din 2016 – 18, au organizat și pesedeii propriile manifestații de protest, de altfel de proporții modeste comparativ cu celelalte, reclamantul meu a descoperit imediat că participanții erau dintre cei „fără dinți”! Voiau să sperie președinția prin asta? Am dubii, asistența stomatologică este doar foarte scumpă la noi, nu este acoperită de asigurări, ceea ce altfel nu-i poate fi decît străin cuiva care circulă cu o limuzină cu piele fină și folosește parfumuri și creme de corp de firmă! În sfîrșit, înainte de realegerea animalului politic, un alt membru al camarilei, divizia intelectuală, a născocit, în presa internațională lucruri scabroase despre relativ modestul contracandidat. Cum favoritul lor a cîștigat la limită, cu ajutorul voturilor din ambasade, la Paris era de altfel tot un membru al camarilei, s-ar zice că omuleții acționau preventiv!

Problema este că, după cum spune Constituția, dreptul la protest, la adunări publice, la libertatea opiniei și a expresiei, este universal alocat tuturor cetățenilor români, nu rezervat doar unor politruci și unor elite, în principiu intelectuale, autodecretate și autoimpuse. Cine vrea să afle cum se produc fenomenele de acest tip poate consulta cu folos cartea politologului american de origine română Sorin Adam Matei – Boierii minții: intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor. Sigur, mai avem un politolog american de origine română, dar pe acela nu vi-l recomand, pentru că riscă să vă încurce mințile! De altfel, omul a scris mereu la două mîini, cu două cerneluri. Înainte de a emigra, în cartea de debut dădea multe și bine simțite citate din Ceaușescu, deși Nea Nae nu se ocupase de tema cărții, iar într-o revistă studențească aducea laude ”noilor filosofi” și „noii filosofii”, una din cele mai puternice grupări anticomuniste din  Vest. Iar în anii din urmă, înainte de a intra slugă cu carte la marinel, a purtat o discuție cît o carte cu antecesorul acestuia!

Asta ar fi, cum s-ar spune un fel de democrația e bună, dar nu pentru toată lumea, nu toți știu să profite de binefacerile sale! E numai și numai pentru cei care nu știu vorba „ușor cu democrația pe scări”! Amuzant este că, profitînd de o confuzie terminologică, sosită de altfel din Vest, se socotesc un fel de liberali de rit nou, cînd ei nu sînt decît niște neoconservatori, cu mulțime de elemente cît se poate de paleo…