Cinci semne care arată că trebuie să mergeţi la ginecolog

Cinci semne care arată că trebuie să mergeţi la ginecolog

Sângerările după un act sexual, secreţiile anormale, mâncărimea, uscăciunea vaginală şi durerile pelvisului pot ascunde o sarcină extrauterină sau chiar cancer.

Ciclul menstrual care vine uneori neregulat sau infecţiile care apar ocazional sunt printre problemele ginecologice care nu reprezintă motive de îngrijorare. În schimb, sângerarea vaginală care apare după fiecare act sexual poate prevesti o infecţie a colului uterin sau chiar cancer iar durerile pelviene insistente pot fi un semn de sarcină extrauterină.

Ginecologii explică mai detaliat cinci semne pentru care trebuie neapărat consultat un medic.

1. Durerile pelviene ascund de la boli inflamatorii la sarcini extrauterine

De cele mai multe ori, durerile pelviene apar după perioada ovulaţiei şi trec cu un tratament uşor pe care îl puteţi face acasă. În schimb, durerile cronice pot fi cauzate de fibroame uterine, endometrioză sau de o boală inflamatorie.

"Durerea pelvină poate varia de la uşoară până la severă, interferând cu activităţile fizice şi sexuale. Durerea poate apărea la menstră sau în timpul contactului sexual, sugerând o afecţiune a organelor pelvine (uter, ovare, trompe, col uterin sau vagin) sau a tractului urinar, o infecţie sau o afectare musculară sau osoasă", detaliază medicul Radu Vlădăreanu, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Universitar de Urgenţă "Elias" din Bucureşti.

În cazuri mai grave, durerile abdominale şi sângerările vaginale pot fi semnul unei sarcini extrauterine. "Durere pelvină acută bruscă şi foarte puternică poate fi semnul unei sarcini extrauterine rupte, a unui chist ovarian torsionat sau rupt ori semn de avort spontan şi necesită spitalizare sau intervenţie chirurgicală de urgenţă", atenţionează specialistul.

Discomfortul creat de durerile pelviene nu anticipează instalarea cancerului ovarian. Semnele cele mai frecvente pentru cancer sunt altele şi anume balonare, presiune pelviană şi urinare frecventă, care durează mai mult de două săptămâni.

2. Sângerarea neregulată frecventă, boli cu trasmitere sexuală sau cancer

Sângerările neregulate sunt date de fluctuaţiile hormonale şi de multe ori nu sunt motiv de îngrijorare. Atunci când durează una sau chiar două săptămâni trebuie să mergeţi la medic.

Sângerările care apar rar după un contact sexual nu trebuie să vă panicheze. Totuşi, dacă acestea se manifestă după fiecare contact sexual poate fi un semn că cervixul este iritat din cauza unei infecţii. De regulă, bolile cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea sau clamydia, pot cauza leziuni cervicale care sfârşesc prin sângerare după sex.

Sângerările anormale se pot ivi atât din cauza perimenopauzei (perioada premergătoare menopauzei), fibroamelor uterine sau polipilor, dar şi problemele cu tiroida pot cauza dereglări ale ciclului menstrual.

Medicii atenţionează că sângerările vaginale care apar în perioada postmenopauză sunt potenţiale semne ale cancerului de col uterin. "Spre deosebire cel ovarian, cancerul de cop este mult mai uşor tratabil. Şansele de reuşită sunt destul de mari pentru că este diagnosticat în stadii incipiente datorită semnelor care apar foarte devreme", este de părere Holly Puritz, medic obstetrician şi ginecolog la The Group for Women în Norfolk, într-un material publicat pe WebMD.

3. Secreţiile anormale

Secreţia vaginală normală are o consistenţă lăptoasă, o culoare alb-tulbure sau transparentă, care atunci când se usucă pe lenjerie capătă o nuanţă gălbuie. În schimb, secreţia anormală are o consistenţă mai vâscoasă, poate fi gri-albicioasă sau alb-verzuie şi este însoţită de iritaţii, prurit (mâncărime) sau senzaţie de arsură în interiorul şi în jurul vaginului, sângerare.

De cele mai multe ori, aceste simptome "anormale" au cauze minore. Orice fel de infecţie poate fi găsită "vinovată", dar cele mai comune sunt candida, vaginoză bacterială sau cu parazitul trichomonas.

Mai mult, diabetul zaharat sau cancerul vaginal pot fi alte motive pentru o modificare a aspectului secreţiei vaginale, iar în acest caz este nevoie să consultaţi medicul.

În cazul acestor manifestări pe lângă tratament, specialiştii recomandă să evitaţi contactele sexuale, să nu folosiţi săpunuri parfumate, pudre, loţiuni sau spume de baie şi să purtaţi lenjerie din bumbac.

4. Mâncărimea vaginală, combinată cu o boală de piele

Săpunurile sau lubrifiantele parfumate sunt cel mai des învinuite pentru apariţia mâncărimilor, mai ales pentru persoanele care au o piele sensibilă.

"Mâncărimea din zona genitală poate fi cauzată de infecţii vaginale (frecvent candidoza) la femei, boli cu transmitere sexuală sau alergii, cele mai frecvente fiind date de latexul prezervativului", explică medicul Vlădăreanu.

Totuşi, mâncărimea devine o problemă atunci când apar şi afecţiuni ale pielii. De exemplu, o boală de piele, denumită "lichen sclerosus" poate provoca mâncărime şi contribuie la apariţia unor pete mici, albe pe vulvă (partea exterioară a vaginului). Această afecţiune este rar întâlnită şi afectează în special persoanele în vârstă. Lăsate netratate, petele se transformă în cicatrici şi pot crea probleme de urinare sau în timpul actului sexual. 5. Uscăciunea vaginală persistentă

Uscăciunea vaginală apare la mamele care alăptează şi e mai gravă la femeile aflate în postmenopauză deoarece au o cantitate mai mică de estrogen.

"Cea mai frecventă cauză a uscăciunii vaginale o reprezintă vaginita atrofică prin deficitul de estrogeni. Scăderea nivelului estrogenilor ce apare în menopauză, în timpul sarcinii şi a alăptării, din cauza îndepărtării chirurgicale a ovarelor, ca efect al radioterapiei sau chimioterapiei, precum şi din cauza scăderii activităţii sexuale conduce la scăderea secreţiei vaginale normale, care este necesară pentru curăţarea vaginului, pentru lubrifierea lui şi prevenirea infecţiilor", detaliază ginecologul.

Simptomele asociate uscăciunii vaginale sunt: disconfortul, arsura, iritaţia şi durerea în timpul actului sexual (dispareunia). Pierderea libidoului sau disfuncţia sexuală este o problemă majoră pentru femeile cu vârsta de peste 45 ani. În astfel de situaţii trebuie urmate tratamente de substituţie la recomandarea medicului.

Ne puteți urmări și pe Google News