Pe 15 noiembrie s-au împlinit 35 de ani de la prima revoltă anticomunistă organizată de muncitorii de la întreprinderea de autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov. Mulți susțin că aceasta ar fi fost prima mișcare de masă care ar fi încercat să transmită un mesaj important autorităților vremii, și anume că Nicolae Ceaușescu ar trebui să fie schimbat. Cu toate acestea, sistemul construit de Nicolae Ceaușescu a înăbușit rapid protestul, rămânând în urmă doar speranța muncitorilor că ceva se va schimba.

Traiul românilor începuse să fie afectat de deciziile lui Nicolae Ceaușescu încă de la începutul anilor ’80. În acel deceniu, aproape toți românii puteau confirma că stăteau pe un butoi cu pulbere. Fiecare, în sinea sa, aștepta schimbarea, însă, prea puțini aveau curajul de a întreprinde un demers în acest sens.

Cu câteva luni înainte de revolta de la Brașov au mai avut loc câteva mișcări de contestare a regimului comunist, însă au dispărut la fel de rapid cum au și apărut. O astfel de mișcare a avut loc la un centru industrial din Cluj-Napoca în noiembrie 1986, iar o alta s-a desfășurat pe platforma Nicolina din Iași în februarie 1987. Muncitorii nu s-au lăsat, iar în noiembrie 1987 au decis să înfrunte cea mai mare teamă a lor: Partidul Comunist Român.

Deciziile draconice privind reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor angajaților i-a făcut pe muncitorii de la întreprinderea de autocamioane să nu mai accepte acest „tratament”. Totul a început pe 14 noiembrie 1987, la Secția Matrițe a întreprinderii, atunci când muncitorii, fiind zi de salariu, au primit doar jumătate din suma care le era datorată.

Doar de atât a fost nevoie pentru ca muncitorii să decidă să nu mai lucreze, iar cei care au intrat în tura de noapte au decis să nu mai pornească utilajele. Încercând să obțină un răspuns de la șeful de secție, muncitorii au primit o altă „palmă”. Tonul pe care li s-a răspuns a fost plin de dispreț, fără să li se ofere un motiv concret al înjumătățirii salariului.

Atunci când a sosit și primul schimb de a doua zi, din 15 noiembrie, starea de agitație s-a amplificat. Muncitorii au început să spargă geamurile sediului administrativ. Participanții la acest protest au susținut că mișcarea a început cu câteva sute de oameni, în cele din urmă ajungând la circa 10.000 de oameni.

Ce s-a întâmplat pe 15 noiembrie 1987 ?

Inițial, protestatarii au scandat:  „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. Îndreptându-se spre sediul Comitetului Județean, protestatarii au început să cânte imnul Deșteaptă-te române, imn care la acea dată era interzis, fiind considerat de către comuniști un imn al vechiului regim.

Intonarea imnului a făcut ca revolta să se transforme într-una politică. Coloanei de manifestanți i s-au alături alte sute și mii de muncitori de la fabrica Tractorul din Brașov și de la fabrica Hidromecanica. Nu la mult timp după aceea, protestatarii au început să strige“Jos Ceaușescu!”, “Jos comunismul!”, “ Jos dictatura!”. Odată ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt sediul Comitetului Județean de Partid. Portretele lui Nicolae Ceaușescu au fost distruse, iar alimentele care se găseau la cantina Comitetului au fost aruncate.

Acea zi de 15 noiembrie era importantă deoarece populația era chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, chiar dacă rezultatele erau deja decise de activul de partid. În piața din centrul orașului Brașov, ore întregi au ars toate însemnele comuniste descoperite în sediul Comitetului Județean și al Primăriei, împreună cu toate documentele relevante pentru partid. Seara, forțele de ordine și-au făcut apariția. Armata și Securitatea au împrăștiat manifestanții folosind forța.

Ceea ce s-a întâmplat cu persoanele arestate nu a fost surprinzător pentru nimeni. Securitatea își infiltrase oamenii în timpul marșului spre centrul orașului tocmai pentru a putea identifica elementele destabilizatoare pentru regimul comunist. Cât au fost anchetați, protestatarii au susținut că au fost torturați, fiind bătuți cu pumnii și picioarele, cu parul, loviți în stomac sau în testicule. În cele din urmă, muncitorii găsiți vinovați au fost deportați în întreprinderi din întreaga țară, revolta neavând vreun efect asupra conducerii de partid, ci doar rămânând în amintirea celor care și-au dorit o schimbare.

Momentul nepotrivit

Acestea fiind spuse, se pare că revolta de la Brașov din 1987 are multe similitudini cu mișcarea anticomunistă din Polonia, Solidaritatea, care a reușit să distrugă idealurile comuniste și ale Moscovei prin mai multe greve care au dus la organizarea primelor alegeri libere.

În acest sens, cred că nu este surprinzătoare întrebarea: De ce, în România, greva de la Brașov din 1987 nu a putut să ducă la o schimbare de regim pașnică și a trebuit să curgă sânge doi ani mai târziu, în evenimentele din decembrie 1989 ? Să nu fi fost suficient de pregătiți cei care trebuiau să preia puterea în 1987 ? Sau, mai corect spus, de ce Securitatea și Armata a reușit să înăbușe atât de rapid revolta de la Brașov, dar în 21 decembrie 1989, când mult mai multe cadre militare erau prezente în Piața Palatului în timp ce Nicolae Ceaușescu își ținea discursul, nici o instituție de forță nu a acționat?

Să fi avut o anumită influență vizita lui Mihail Gorbaciov în România din 25-27 mai 1987 ? La acea dată, Mihail Gorbaciov nu era mulțumit de modul în care Nicolae Ceaușescu conducea România. “Este incredibil de obraznic. Siguranța și lauda de sine sunt pur și simplu monumentale, comparabile doar cu încercările sale de a da lecții tuturor și de a-i admonesta pe toți. În problemele internaționale, se află într-un haos și într-o confuzie”, spunea Mihail Gorbaciov după ce a făcut vizita în România.

Și Mihail Gorbaciov a remarcat dificultățile cu care se confrunta poporul român. “Dar situația oamenilor este foarte dificilă. Consumul de carne pe cap de locuitor este de 10 kilograme pe an. Datoria externă este de aproximativ 3 miliarde de dolari. Există lipsuri constante de energie, căldură, produse alimentare, bunuri de larg consum. Iar Ceaușescu mi-a spus, în tot acest timp, că a realizat deja totul”, spunea acesta în raportul redactat în urma vizitei în România. Poate, în acest sens, au existat câțiva factori care au încercat să-i atragă atenția lui Nicolae Ceaușescu, prin greva de la Brașov. Poate revolta de la Brașov era doar o încercare prin care i se oferea lui Nicolae Ceaușescu o a doua șansă cu ajutorul căreia putea să redreseze situația.

Cu toate acestea, situația nu s-a schimbat după greva din 1987. Doi ani mai târziu, România a fost ultimul stat comunist al cărui conducător a fost înlăturat prin vărsare de sânge. La acea dată, Securitatea și Armata nu a mai intervenit pentru a aresta protestatarii, ci pe cei doi “conducători” ai României, Nicolae și Elena Ceaușescu.